SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Popoarelor trebuie să le impui nişte preocupări, care nu suportă amânare, altfel se ţin de revoluţii. Sau, şi mai rău, de democraţii. Un translator de coreeană mi-a confirmat dialogul despre care se vorbea că l-ar fi purtat Ceauşescu şi Kim Ir Sen şi care a născut marea paranghelie numită "Cântarea României". Ceauşescu i se lăuda asiaticului că tocmai scurtase săptămână de lucru şi că românii urmau să aibă două zile libere. Nicolae, i-ar fi zis Kim Ir Sen, umple-le sâmbăta cu ceva, obligă-i să se adune şi să poată fi controlaţi, ca să nu te trezeşti cu manifestaţii şi comploturi. De fapt, dictatorul din Coreea de Nord nu făcea altceva decât să-i confirme lui Ceauşescu vechea descoperire romană privitoare la relaţia dintre pâine şi circ. Poporul consumă pâine şi circ, iar când n-ai pâine de ajuns, îi dai mai mult circ. Criza economică mondială ar trebui să se cheme "Cântarea Dolarului". Nu că n-ar exista o anume dereglare în finanţele continentului conducător, numai că americanii se pricep să folosească necazurile ca pe ocazii. Americanii le dau de lucru popoarelor, ca să nu se gândească la prostii. De exemplu, la emanciparea de rolul conducător al SUA.
Unui minsitru instalat în rost de curând i-a ieşit păsărica din gură. Acum nu e momentul să vorbim despre creşterea nivelului de trai, a spus el. Pe vremea lui Ceauşescu, nu era niciodată momentul pentru discuţia unor nevoi familiale presante. Exista chiar şi un birou de diversiuni, în Comitetul Central, care inventa săptămânal nevoi naţionale, din perspectiva cărora nevoile individuale păreau inoportune. Mâncarea, căldura, îmbrăcămintea, aerul şi apa erau trebuinţi întotdeauna inoportune. Noroc cu criza asta de import, că altfel concubinajul PD-L-PSD ar fi trebuit să dea vina pe odioasa moştenire de la PNL şi nu se făcea. Multă vreme de acum înainte, tot
