Toate mâncărurile au o legendă a lor, numai că unele sunt atât de vechi, încât au fost uitate de mult. Alteori au uitat să mai fie spuse şi s-au risipit precum aburul care se ridică de la buza oalei de ciorbă... Uneori, o legendă ajunge să înconjoare pământul mai iute decât reţeta şi, chiar dacă nu toţi care aud povestea au gustat din bucate, li se pare totul atât de familiar ca şi cum de-acasă, de copii, numai asta au mâncat!

Aşa şi cu ciorba rădăuţeană, care de vreo două decenii a ajuns atât de celebră încât vreo două fabrici de conserve au dat lovitura ataşând-o la propria lor marcă. Mda, curat exerciţiu de marketing! Am ajuns şi eu în Bucovina, convinsă că reţeta trebuie să fie veche de când lumea... şi mi s-a dat cu tifla: "Ce reţetă veche, ia, dacă are vreo douăzeci de ani!" Şi, ca să mă lămurească, Nanu Ilisei îmi deapănă povestea.

"Se zice că odată era un restaurant din Rădăuţi unde obişnuiau să oprească autocarele cu turişti. La noi, în Bucovina, e celebră reţeta de ciorbă de burtă dreasă cu un amestec de iaurt, smântână, gălbenuşuri de ouă şi morcovi daţi pe răzătoare şi căliţi în ulei. Toţi turiştii cer ciorbă de burtă. Doar că atunci nu mai aveau burtă, aşa că au făcut repede o ciorbă din pui, folosind însă aceeaşi reţetă. A întrebat un mesean: «Ce-i acolo?». «Ia, ce să fie, o ciorbă rădăuţeană!», i s-a răspuns. Şi de atunci aşa i-a rămas numele!"

Remarc elementul de folclor al istorisirii, dar caut să aflu şi reţeta. La fiert se pun mai întâi ceva ghiare de pui - corespondent al osului de sită de vită, care să lege. Apoi pieptul de pui, care se scoate când e gata, şi se pun legumele - morcovi, ţelină, păstârnac, rădăcină de pătrunjel, chiar şi doi cartofi şi-un ardei gras, pentru culoare. Legumele (mai puţin ardeiul, care se taie pătrăţele) se pasează şi se trec din nou în supă. Se adaugă pieptul de pui, tăiat fâşii mi