"Modelul american" al pungii inscripţionate cu "Votaţi X!" adus pe plaiurile dâmboviţene de candidatul ţărănist la preşedinţie Ion Raţiu în 1990 a fost perfecţionat de-a lungul timpului de politicieni, ajungându-se la captarea bunăvoinţei alegătorului cu găleţi, salam, geci, pelerine, jumătăţi de bancnote sau chiar excursii "terapeutice". "Trendul" cadourilor electorale a urmat exact evoluţia nevoilor primare ale individului, începând cu "de-ale gurii" – sare, zahăr, ulei, făină, salam, fasole sau chiar cozonaci, vin şi pepeni. Sacoşelor cu mâncare li s-au adăugat apoi hainele: tricouri, fulare, şepci, căciuli, salopete, pantaloni sau, acolo unde bugetul candidatului sau/şi disperarea erau mai mari, chiar geci, intens colorate în albastru sau portocaliu. A urmat lejer extinderea sferei de interes către obiectele de imediat ajutor: umbrele, găleţi, detergent, ba chiar şi mături electorale sau lemne de foc. În ajutorul candidatului dar şi pentru protecţia alegătorului a fost invocată şi bunăvoinţa divină, în mâinile alegătorului ajungând iconiţe cu "directive" politice şi duhovniceşti. Şi cum un alegător relaxat e un alegător dispus la a asculta "sugestiile" de vot, candidaţii au inventat turismul electoral, de recreere sau terapeutic. Epoca high-tech a mitei a însemnat memory-stick-uri, cd-uri cu jocuri, telefoane mobile. Boom-ul în domeniu a fost dat de pelerinele de ploaie. Şi când nimic nu a mai convins, banii au constituit moneda de schimb. Smulşi tot din buzunarele românului îndoit de taxe şi dări, i-au fost restituiţi în jumătăţi de bancnote: jumătate la intrarea în secţie, cealaltă după dovada votului.
Abia trezită din letargia comunistă, România a început să înveţe în 1990 lecţia democraţiei importată de peste Ocean. Şi, o dată cu ea, în pregătirea şi desfăşurarea primelor alegeri "libere", au fost importate şi tehnicile de ma
