Volumul „Băieţii şi alte povestiri“ a apărut la Editura Humanitas, în seria dedicată autorului peruan. Textele sunt traduse de Dragoş Cojocaru, iar volumul cuprinde şapte povestiri, dintre care ultima, „Băieţii“, a apărut în 1967. Lalo, Choto, Chingolo şi Manuco, eroii povestirii “Băieţii”, primesc în grupul lor de prieteni pe Cuellar, pe vremea când, ne spune naratorul, aceştia “mai purtau pantaloni scurţi, încă nu fumau şi preferau fotbalul”.
Trecerea personajelor de la copilărie la maturitate se face firesc: eroii frecventează şcoala primară cu după-amiezi care includ cel puţin un joc de fotbal, adoră îngheţata şi mai târziu petrecerile, cunosc primele iubiri, consumă primele ţigări, îmbracă primii pantaloni lungi, încep să aibă hobby-uri şi, de ce nu, mult mai târziu, chiar la sfârşitul povestirii – familii, copii, fire de păr alb şi burtă.
O singură întâmplare face din destinul lor o poveste, care marchează chiar debutul vieţii lor de adolescenţi.
Subiectul povestirii, inspirat dintr-un ziar
Llosa valorifică această întâmplare pornind de la un fapt cotidian. „Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi. Îmi doream să scriu despre această rană stranie care, spre deosebire de altele, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult”, mărturiseşte autorul.
Cuellar, proaspătul venit în gaşcă, câştigă repede simpatia tovarăşilor săi, dar are parte de un accident tragic, atunci când un câine îl atacă şi îl transformă într-un infirm.
Viaţa unui infirm frumos
Copilul mutilat se maturizează, se îndrăgosteşte, dar realizează că masculinitatea lui nu va mai fi niciodată deplină. Şi chiar dacă natura, cinică, îl înzestrează cu cele mai râvnite calităţi – obţine note