Biserica, mai ales în Dobrogea, rămâne martoră vie a continuităţii credinţei şi tradiţiilor apostolice neîntrerupte pe acest pământ. La evanghelizarea populaţiei Dobrogei de apostolul Andrei s-au adăugat de la început misionarii creştini care aveau strânse legături comerciale şi culturale cu cetăţile de pe ma­lul stâng al Mării Negre. Aceasta o dovedeşte şi nu­mă­rul mare de martiri din rândul ostaşilor creştini, care au plătit cu preţul vieţii mărturisirea Domnului Hristos, devenind mucenici, mai ales în timpul prigoanei împăra­tului Diocle­ţian. Săpăturile arheologice au adus la lumină la Niculi­ţel o criptă care adăpostea moaştele a patru sfinţi mucenici, pri­mele descoperite pe teritoriul ţării noastre. Inscripţiile în limba greacă din interiorul criptei atestă moaştele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Philippos. Cercetările arheologice au stabilit că aceşti martiri creş­tini au fost ucişi cel mai probabil în Ce­ta­tea Noviodu­num (astăzi Isaccea), în cursul persecuţiilor anticreştine ale îm­păratului Diocleţian, prin anii 303-304 sau în timpul îm­pă­ratului Liciniu, între anii 319 şi 324. Jertfa Sfinţilor şi Mu­ce­nicilor Zoticos, Attalos, Kamasis şi Phi­lippos, împreună cu a celorlalţi 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculiţel, este una din­tre cele mai mari jertfe martirice pentru Hristos din ţara noastră. "Numai jertfa marelui domn şi martir Constantin Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai săi, poate fi pe măsura sfinţilor mucenici de la Nicu­liţel", spunea părintele Atana­sie, slujitor al Domnului la Mănăstirea Cocoş, acolo unde sfintele moaşte ale celor pa­tru martiri şi-au găsit odih­nă binemeritată la doi ani de la descoperirea lor, prin hotă­râ­rea Sinodului Bisericii Ortodoxe. De altfel, sfinţii sunt prăz­nuiţi de Biserica Ortodoxă la 4 iunie. La Niculiţel calci pur şi simplu pe vestigii. Poate nu întâmplător, pe o dis­tanţă de