Romania, saracita de razboi si ocupata de rusi, a gasit formula magica a reconstructiei: munca neplatita. Detasamentele de voluntari se hraneau cu ideologie injectata de mitul comunismului. Calea ferata Salva-Viseu, construita in 1948, a unit Maramuresul de restul tarii. Acum, pe acele locuri se mai vorbeste de brigadieri, iar folclorul lui "Hei rup!" inca nu a murit. Brigadierii au adus ghezasuâ la Viseu
Linia de cale ferata Salva-Viseu nu inseamna doar legatura intre batranul "Maramuâ" si tara. Alaturi de alte celebre ctitorii realizate in tineretea comunismului institutionalizat in Romania, precum magistrala Agnita-Botorca sau linia Bumbesti-Livezeni, Salva-Viseu a intrat in constiinta publica drept santier al brigadierilor.
Ziarul Universul anunta la 22 aprilie 1948: "In afara de tineretul UTM-ist (in luna mai se asteapta prezenta pe santier a vreo 13.000 de brigadieri), vor mai lucra la constructia liniei ferate Salva-Viseu militari incadrati in companii de cai ferate si 1.000 de minieri (la tunele). Toti lucratorii din afara cadrelor UTM vor fi antrenati de tinerii brigadieri, care vor constitui motorul intregului santier". Munca pe santier incepuse deja de trei saptamani, iar presa relata pe larg despre noua "epopee a brigadierilor utecisti".
BARBATII MUNCESC. Pe santier erau angajati toti barbatii apti de munca din satele de-a lungul caii ferate si chiar si femeile. Dupa cum se mandresc localnicii, dupa ce se sapa in jurul si sub cate un morman de pamant, se apucau de degajarea frontului de lucru, pentru constructia terasamentului, cu incurajarea: "Suntem barbati! Avem ce lucra!". De-a lungul si de-a latul santierului erau construite baraci si sali de mese pentru cazarea si hranirea brigadierilor. La intrarea in schimb, pe santier se facea apelul, la fel ca in armata. Stiri despre succesele deosebite ale omului in lupta cu natura si