E bine ca politicienii sa nu mai dea din colt in colt si sa-si constientizeze un lucru foarte clar: cei iesiti in strada sint impinsi de saracie lucie. De disperare. De exasperarea in fata atitudinii celor de sus, care nu le stiu si nu le inteleg, cu adevarat, problemele. Toti sintem acum intr-o fundatura uriasa. Puterea e prinsa intr-un cleste intre cererile romanilor si presiunile externe, pretentiile venite dinspre cei catre care alergam si cu care vrem sa coabitam. Noi, alegatorii, sintem tot intr-o fundatura uriasa: cu adevarat mizeria e mare, viata noastra e o lupta cotidiana pentru supravietuire, in timp ce, provocator, de la caderea comunismului, sub nasul nostru vedem adunindu-se averi fabuloase in curtea potentatilor. Din pacate, eu nu cred ca demisia presedintelui acum ar rezolva ceva. Nici caderea guvernului, desi macar din partea asta ar putea veni o „concesie" facuta strazii: fie schimbarea lui Boc, fie o remaniere serioasa a guvernului. Sau, si mai bine, cum cerem multi, un guvern format din tehnocrati, care sa nu faca jocuri politice si care sa nu fie fugariti din guvern imediat ce vine alt prim-ministru. Intrebarea mea, si nu doar a mea, este: de unde sa vina acei tehnocrati? Nu ne-am mai poticnit noi de nenumarate ori in chestia asta, a... specialistilor (apolitici!) care ne-ar putea salva? Tot din pacate, nu cred nici ca alegerile anticipate ar diminua dezastrul de acum - adica, mai precis, care e vizibil abia acum, dar care a crescut zi de zi si ceas de ceas in cei douazeci de ani de inconstienta, nepricepere si lipsa de responsabilitate a puterilor succesive. Si nu cred in alegerile anticipate fiindca nu vad pe cine as alege. Acum eu sint cu adevarat „cetateanul turmentat", nu stiu cu cine as vota. Daca am mult prea putina incredere in Traian Basescu si Emil Boc, in Victor Ponta, seful Partidului Social Democrat, sau Crin Antonescu, seful Partidu