Titlurile insemnarilor acestora este - veti vedea - bine ales. Cel putin din patru considerente. Primul (si cel mai important): increderea pe care o am in imanenta justitiei noastre, in oameniii anume investiti sa faca dreptate. Al doilea: obiectul litigiului. Al treilea: tendinta vadita a partii adverse (paratul) de a trage de timp, conform zicalei stramosesti: "lungeste Doamne boala pan' s-o coace poama". Si, in fine, al patrulea considerent (determinat in a ma adresa tocmai acestui ziar serios): curiozitatea pe care o degaja titlul meu va suscita, desigur, interesul cititorilor invintandu-i astfel la reflectie pe acei care au fost sau - Doamne fereste! - ar putea fi in situatie similara cu subsemnatul. Stimati cititori, ceea ce vedeti aici este, de fapt, o scrisoare deschisa adresata Directiei Muncii din Iasi. Si daca-i asa, trebuie musai sa respect o regula elementara: sa las deoparte peroratia fada si sa ma adresez direct, persuasiv, convingator. Asa si fac.
Stimata Directie a Muncii si Protectiei Sociale, grijuliu si cuviincios cum ma stiu, te anunt ca pe 9 aprilie (acusica) sprijinit in baston si - in semn de protest - neras, urc, pentru nu mai stiu a cata oara, treptele Tribunalului iesean ca sa-ti marturisesc, cu glas inca nestins, ca ai gresit calculul pensiei mele si ca de aceea - tocmai de aceea - imi esti datoare cu ceva arginti... De ce te obstinezi crezand ca ma voi lasa, cumva, pagubas? Zau c-o faci in zadar! (de fapt, intre noi fie vorba, ti-am recunoscut batosenia, in prima faza a procesului nostru, cand tineai mortis sa-mi dovedesti cum ca mi-ai fi trimis, cica, un document prin posta. Probabil ca - poznasa cum te stiu unii - mi l-ai expediat nu la adresa din Iasi, ci la aceea viitoare, de pe lumea cealalta, unde, negresit, toate-s roz, si unde vreau tare mult sa ne imprietenim la catarama!) Dar hai sa revin la "chestiunea arzatoare" d
