Prozatorul francez Eric-Emmanuel Schmitt este autor a două volume de nuvele şi povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri (2006) şi Visătoarea din Ostende (2007) şi al multor romane. Toate foarte scurte. I s-au decernat peste douăzeci de premii şi distincţii literare, iar în 2000 a primit titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. În seria de autor a Editurii Humanitas fiction "Eric-Emmanuel Schmitt" au apărut Milarepa, Domnul Ibrahim şi florile din Coran, Oscar şi Tanti Roz, Copilul lui Noe, Viaţa mea cu Mozart, Secta Egoiştilor şi Evanghelia după Pilat. Cu câteva luni în urmă a apărut în româneşte şi această fermecătoare carte*).
Sunt opt nuvele, opt poveşti de iubire, cu opt femei diferite. "De la vânzătoarea modestă la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soţia dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deţinuta politic la prinţesa nonconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deşi nevoia de fericire rămâne mereu aceeaşi." - spune editura.
La o primă vedere, este vorba despre poveşti banale, despre personaje comune, nici măcar subiectele nu sunt toate originale. La o a doua privire, cititorul constată un noian de reflecţii simple asupra vieţilor noastre, destinului, dragostei, căinţei. Toate povestirile sunt de o sinceritate dezarmantă. În toate există cel puţin un portret remarcabil, dar şi o fărâmă de viaţă cu tot ce implică ea. Toate personajele lui Schmitt se confruntă cu singurătatea, cu boala, cu pierderea unui apropiat, adică exact ce i se întâmplă oricăruia dintre noi. Wanda (din "Wanda Winnipeg") este o bătrână extrem de bogată care îl răsplăteşte, fără să se dezvăluie, pe pictorul, şi el bătrân, pe care l-a iubit în tinereţea ei săracă pe o plajă din sudul Franţei. Elena (din "E o frumoasă zi cu ploaie"), nesatisfăcută de şirul lung de amanţi, întâlneşte un bărbat care î
