Salcia, ca element vegetal, sugerează deopotrivă moartea şi viaţa, curăţenia spirituală, fertilitatea, dar şi renaşterea anuală a vegetaţiei. În credinţa populară, salcia este o plantă îndrăgită şi binecuvântată de Maica Domnului pentru că, dintre toate plantele, a fost singura care a manifestat milostenie faţă de Fecioara Maria, făcându-se punte şi ajutând-o astfel să traverseze apele întinse ale unui râu. Dacă vrei să-ţi cureţi trupul şi să-l fereşti de potenţiale boli, tradiţia spune că salcia sfinţită de Florii are puteri aparte, iată câteva dintre acestea:
- Florile sfinţite în ziua de Florii, adăugate în apă de îmbăiat, au un efect benefic asupra organismului, tămăduindu-l.
- Ramurile sfinţite de salcie se păstrează de-a lungul întregului an, având menirea de a lecui diverse boli.
- În unele regiuni, oamenii îşi încing mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie, încredinţaţi că astfel alunga boală sau o înving cu o mai mare uşurinţă. Astfel de brâuri din salcie se zice că îţi iau cu mâna durerea de şale şi sunt un antidot pentru muşcătura de şarpe.
- Într-o altă tradiţie, ramurile de salcie sunt aşezate înainte de culcare sub pernă de către feţele mari, ele având credinţa că, prin acest mijloc, se vor înfrumuseţa şi se vor mărita în acel an.
- Viile şi livezile sunt împodobite cu ramuri de salcie sfinţite pentru a aduce o recoltă bogată.
- Crenguţele de salcie aşezate la icoane după Florii se aruncau vară pe foc atunci când începea o furtună pentru a se împrăştia norii , ori se aşterneau în ogradă pentru a alunga grindină. Într-o altă superstiţie, ramurile de salcie de la icoană se aşezau de către gospodar în mijlocul casei, când era vremea rea, pentru a o apăra de trăsnete. Salcia, ca element vegetal, sugerează deopotrivă moartea şi viaţa, curăţenia spirituală, fertilitatea, dar şi
