In filmul care a cucerit la Cannes cea mai importanta distinctie din istoria cinematografiei romanesti, "4 luni, 3 saptamini si doua zile", al regizorului Cristian Mungiu, au fost distribuiti si actori ai Teatrului National din Iasi. Cum e sa fii "actor de Cannes", aflati chiar de la ei. Fac parte din distributia unui film premiat cu Plame d'Or si e un lucru extraordinar, chiar daca aportul meu este modest. Dar, daca fac un bilant ad-hoc, mi se ridica parul pe cap: in ultimii patru ani am jucat in patru filme premiate la Cannes! Traiesc un vis.
Daca 20 de ani nu m-a luat nici dracu' intr-un film, Dumnezeu le-a rinduit pe toate. Dupa atita amar de vreme de frustrari si neimpliniri cinematografice, parca s-a spart teava cu Cannes-uri.
Au venit, rind pe rind, "Calatorie la oras" de Corneliu Porumboiu (locul 2 la scurt metraje - 2004), "A fost sau n-a fost" de acelasi Corneliu Porumboiu ("Camera d'Or" - 2006), "California dreaming'" de Cristian Nemescu (premiul "Un certain regarde" - 2007) si "Patru luni, trei saptamini si doua zile" de Cristian Mungiu ("Palme d'Or" - 2007). Niste amici glumeau spunindu-mi: "Ba, astia sa te mai ia in distributie, daca vor la Cannes!".
Dar eu zic altceva despre viata mea de actor de film, poate ca e ca si cu viata sexuala: daca o incepi tirziu, va dura mai mult.
Dincolo de glumite, cred, totusi, ca aceste filme au venit pentru ca le-am asteptat, le-am visat, am rabdat si nu mi-am pierdut speranta. E important ca m-au prins pregatit si cred ca singurul meu merit este ca m-am prins ca a venit SANSA si poate a doua oara nu mi se mai iveste.
Cu Cristi Mungiu am muncit doar doisprezece ore la rolisorul pe care l-am interpretat, dar suficient ca sa inteleg ca filmul lui e cu miza mare. De asemenea, insasi distribuirea mea la Cristi Mungiu a facut obiectul a trei sedinte de casting, de obicei fiind necesara doar una. Ma
