Este învăţător la o şcoală din comuna Măgura, localitatea copilăriei sale, iar la sfârşit de săptămână arbitrează meciuri din liga a doua de fotbal.
Dan Popescu este unul dintre puţinii arbitri asistenţi de liga a doua pe care Buzăul i-a produs în ultimii ani. La 33 de ani, se încăpăţânează să urce în carieră, până va arbitra echipe de top ale fotbalului românesc.
La început, a fost fotbalul
Dan a copilărit la Măgura, unde tatăl său era învăţător. După ce venea de la şcoală îşi aruca ghiozdanul şi ieşea la fotbal, cu ceilalţi copii din sat.
„Jucam fotbal pe maidan, dar în mod organizat am început la Petrolul Berca, la începutul adolescenţei. Din cauza timpului, la liceu am fost nevoit să renunţ la fotbal, ca să mă axez pe învăţământ”, îşi aminteşte Dan.
Mulţi ani mai târziu, Dan avea să ia din nou contact cu fotbalul. „Un prieten, Leu Bogdan, m-a adus la arbitraj şi cred că am avut şi norocul să fac pasul din generaţia 1996, din care mai fac parte Cezar Ionescu şi Romică Ştefan. Am deprins tainele arbitrajului de la regretatul George Ene”, spune Dan Popescu.
Dan a arbitrat imediat în liga judeţeană, fiind perioada sa de stagiatură. „În 2000, când am putut prima dată să dau concurs de promovare, a coincis examenul cu ziua căsătoriei. O jumătate de an nu am mai arbitrat. Microbul fotbalului m-a adus din nou în 2002 în arbitraj, când am promovat la liga a treia”, povesteşte Dan.
În 2006, în urma unui examen, Dan Popescu a promovat împreună cu un alt buzoian în liga a doua, fiind primul clasat după probele fizice. A urmat însă o nouă cumpănă. „A fost însă un meci cu cântec între două echipe retrogradate, s-a considerat că am greşit şi am rămas pe loc, în liga a doua. A trecut perioada de iarnă şi în 2009, după ce preşedintele arbitrilor a fost numit domnul Huzu, 95 de arbitri au fost nevoiţi să plece iar eu am fost unul dint
