Reacţiile PSD şi PNL, ulterioare cazului Vântu, au demonstrat că de nimic nu se tem mai tare decât de procurorii lui Băsescu. Cei care îşi bagă, mai nou, nasul prin offshoruri, prin suveicile firmelor puse să plimbe banii până ar trebui să li se piardă urma sau prin laptopurile personale. Laţul se strânge şi doar suspendarea îl poate opri. Opoziţia şi parte din liderii de sindicat intră în fibrilaţii nu de grija pensionarilor şi bugetarilor, ci vizionând filmele de scurt metraj cu marele disident Vântu urcând treptele Parchetului sau pe cele cu Sorin Mihai, finul lui Liviu Luca, săltat de DIICOT pentru spălare de bani şi evaziune fiscală la fosta Petromservice. Îngrijorarea este cu atât mai mare cu cât ultimele acţiuni arată că băieţii răi de la Parchet şi DNA s-au mai şcolit de pe vremea lui Năstase şi Amariei, încep să înţeleagă complicaţiile ingineriilor financiare, să înveţe prin ce cotloane să le caute şi să lucreze, aşa cum se întâmplă şi prin alte părţi, mână în mână cu Fiscul.
Un astfel de semnal este îngrijorător nu doar pentru opoziţie; sunt convinsă că destui din PDL nu nutresc sentimente mai bune faţă de Băsescu, pe care l-ar suspenda cu plăcere, dacă nu ar depinde de el rămânerea lor la putere. Punerea sub acuzare a colegului Dan Păsat, arestarea lui Solomon, dosarele lui Gâlcă şi Ţânţăreanu sau trimiterea în judecată a lui Gutău nu le-au picat bine, pentru că, aşa cum opoziţia se simte vulnerabilă în faţa justiţiei atunci când nu e la putere, tot aşa PDL s-a simţit apărat.
Pe de altă parte, ofensiva opoziţiei împotriva procurorilor, cu accente isterice în episodul Vântu, este direct proporţională cu protecţia oferită judecătorilor. Căci de aici vine salvarea multora. N-am auzit vreo voce de la PSD sau PNL mirându-se de motivarea dată de Viorica Costiniu la eliberarea patronului de la Realitatea, deşi ar fi avut suficiente motive, aşa
