Presa literară din Franţa se hrăneşte mai tot timpul din afaceri mustoase de... plagiat. Săptămînalul L’Express dezvăluie că celebrul Patrick Poivre d’Arvor (PPDA), mitic prezentator TV şi autor prolific de cărţi, este dat în judecată pentru... contrafacere, termenul juridic pentru plagiat, fiindcă romanul său epistolar Fragments d’une femme perdue (Grasset, 2009) ar reproduce scrisori întregi primite de la o fostă iubită... Scandalul vine la scurt timp după o altă dezvăluire de gen, în ceea ce-l priveşte: voluminoasa biografie pe care o semnează despre Ernest Hemingway, în curs de apariţie la Editura Arthaud, ar cuprinde similitudini frapante, preţ de vreo sută de pagini, cu o biografie scrisă de un autor american în 1985, tradusă în Franţa în 1989, dar epuizată din librării. Amintesc aici una dintre ipotezele jurnalistului de la L’Express, şi anume că „negrul-scriitor“ care ar fi scris biografia în locul şi în numele lui PPDA ar fi responsabil de această „inspiraţie“ frauduloasă, iar PPDA a căzut pur şi simplu în capcană, neştiind. Despre practica incredibil de largă, în Franţa, ca diverşi autori să recurgă la negri-scriitori, am mai scris cu altă ocazie în Dilema veche. Am readus vorba aici pentru ineditul aspect de „cal troian“ pe care „negrul“, cel care scrie de fapt cartea, îl poate insinua în meseria sa aproape banalizată, dar generatoare, probabil, de frustrări. M-aş opri mai degrabă la scandalurile pe care le stîrnesc astăzi presupusele plagiate din literatura zisă ficţională, excluzînd deci biografiile, eseurile etc. Plagiate de un soi cu totul aparte: din ce în ce mai des realitatea acuză literatura/ficţiunea de plagiat!
DE ACELASI AUTOR Ce înţeleg francezii din filmul lui Mungiu? „Vorbim de fragilitate, dar ce e dincolo de ea?“ – interviu cu Mircea CANTOR Vagabonzii spiritului - note (rătăcite) la o dezbatere literară franco-română organizată