Ar putea să vi se facă lehamite văzând încă un titlu cu Voiculescu, ca atunci când ai mâncat deja prea multe prăjituri. Exact pe acest efect mizează, probabil, şi Dan Voiculescu în ultima perioadă strigându-şi din răsputeri nevinovăţia, clamându-şi imaculatul trecut.
Speră ca lumea să se sature de subiect şi să nu mai facă efortul de a-i digera aşa-zisele argumente. Totuşi, subiectul în sine rămâne în continuare unul cu adevărat important pentru societatea românească şi cu atât mai mult prin raportare la cele cu divorţuri mondene care fac agenda presei în ultimele luni. Ce ar mai fi totuşi de spus despre colaborarea lui Voiculescu cu Securitatea, după cinci ani - ce se împlinesc peste o lună - de la declanşarea antologicului său proces cu CNSAS?
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată zilele trecute, nu aduce, în orice caz, nicio noutate. Cu o noutate vine, în aparenţă, Dan Voiculescu însuşi, care în postări succesive pe blogul personal acuză instanţa supremă de motivare politică în această speţă. Argumentaţia domnului Voiculescu se bazează pe o simplă căutare pe Google a numelor judecătorilor din completul de trei care s-au pronunţat negativ asupra recursului său împotriva CNSAS. Aşa a descoperit, cum oricine o poate face, că unul dintre magistraţi, Emanuel Albu, a fost în urmă cu mai mulţi ani preşedinte al PD Mehedinţi, secretar general adjunct al guvernului în guvernarea Radu Vasile şi coleg de cabinet cu ministrul transporturilor din acea vreme Traian Băsescu, în calitate de secretar de stat la Interne. O informaţie foarte relevantă, e adevărat, dacă ar fi fost corelată de domnul Voiculescu şi cu niscaiva dovezi ale influenţării politice a sentinţei şi dacă am face cu totul abstracţie de conţinutul principalei probe împotriva sa.
Acea probă pe care el încearcă să o bagatelizeze, respectiv nota despre cetăţeanul