Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a organizat luna aceasta evenimentul România Jună, prin care şi-a propus să definească direcţiile principale de dezvoltare ale României, din perspectiva tinerilor români educaţi la cel mai înalt nivel.
Demersul e lăudabil, însă modalitatea de promovare a acestuia pare desprinsă din discursurile naţional-comunismului, cu evidente tendinţe protocroniste: este promovată istoria mitizantă, tinerii sunt îndemnaţi să se apropie de "spiritualitatea neamului românesc", apar citate naţionaliste, câţiva scriitori români tradiţionali sunt propuşi ca genii îndrumătoare pentru generaţia actuală, iar Biserica Ortodoxă este flatată.
Totodată, pe lângă numeroşi vorbitori de valoare, unii prea puţin promovaţi public, apar nume ca generalul Mircea Chelaru - cunoscut pentru triumfalismul naţionalist şi idei conspiraţioniste (cum ar fi fi aceea că viruşii sunt inventaţi în laborator cu scopul nimicirii a 90% din omenire).
Nu pluralismul de idei şi faptul că la România Jună au fost şi vorbitori cu discurs ultra-naţionalist constituie problema. Diversitatea de opinii conduce la cele mai bune soluţii. Însă, modul în care arată promovarea proiectului (vezi site şi video-clipuri), nu transmite disponibilitatea spre dezbatere, ci formule de îndoctrinare. Nu apar, spre exemplu, demersuri de promovare a egalităţii de şanse sau a toleranţei, ci doar îndemnuri naţionaliste, ca şi cum în asta se află soluţia pentru România - fals. Nimic nu îi lipseşte României mai puţin decât veşnicul discurs naţionalist.
Este de neînţeles cum a ajuns o organizaţie formată din studenţi şi absolvenţi ai universităţilor importante din străinătate, să promoveze tocmai clişeele faţă de care noua generaţie ar trebui să se poziţioneze critic.
Ce am învăţat de la studenţii şi absolvenţii intervievaţi în cadrul proiectului cu LSRS
Pers
