Ilie Julian Din a pus bazele afacerii in 1991 cind, revenit in tara, si-a construit o benzinarie, un mic hotel si un local cu program de strip-tease la ?Kilometrul 94? pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Citiva ani mai tirziu, pentru ca treburile nu mai mergeau, americanul de origine romana s-a hotarit sa dea un tun si sa se faca nevazut. Cu o usurinta cel putin suspecta, Din a gasit un cumparator al afacerii de pe autostrada: SNP Petrom, prin PECO Arges. Potrivit rechizitorului, pentru a ocoli plata obligatiilor financiare catre stat, inaintea vinzarii Din a recurs la o serie de inginerii financiare. Mai intii a trecut bunurile din patrimoniul firmei sale (Dinmar) in proprietate personala, prin intocmirea unor ?acte de dare in plata? autentificate si evidentiate la valoarea de inventar, fara ca agentul economic ?Dinmar? sa inregistreze veniturile obtinute din cedarea activelor si nici TVA aferenta. Din cauza ca SNP Petrom nu a vrut sa incheie afacerea cu Ilie Din ca persoana fizica, ci cu romano-americanul in calitate de administrator al societatii vinzatoare, in aprilie 2002, Din ?revinde? bunurile catre propria-i societate, ?Dinmar?. Actul de vinzare-cumparare a fost intocmit pentru suma de 26 de miliarde de lei, cu specificatie ca plata a fost efectuata integral de firma ?Dinmar?. Datele din contabilitate dovedesc insa clar ca societatea nu avea la acea ora acesti bani, deci tranzactia era fictiva. Insa exact in ziua cind Din vindea bunurile catre propria-i societate (4 aprilie 2002), ?Dinmar? vindea aceleasi active catre SNP Petrom (prin PECO Arges) cu... 26 de miliarde de lei, echivalentul a 800.000 de dolari.
O tranzactie cu multe semne de intrebare
In ziua imediat urmatoare, ?Dinmar? emite o factura fiscala pentru a incasa banii. Cu o graba suspecta, intre 5 si 16 aprilie 2002, Petrom achita suma convenita prin emiterea a sapte ordine de pla
