Înainte să rămân gravidă prima oară aveam 58 de kilograme. În primele trei luni de sarcină am ajuns la 55 de kilograme, pentru că mi-a fost foarte, foarte, dar foarte rău. La 9 luni de sarcină aveam vreo 67-68 de kilograme. După ce am născut fetiţa, am reuşit să slăbesc, fără să ţin regim, vreo 5-6 kilograme. Am rămas din nou gravidă şi am pornit de data asta de la vreo 62 de kilograme. La opt luni, deşi mi-a fost foarte rău şi la începutul acestei sarcini, aveam vreo 73-74 de kilograme. Mult, ştiu.
La şase luni după ce am născut băieţelul nu dădusem jos nimic.
Problema e că sunt un om căruia îi place să mănânce. Şi mănânc orice, nu am preferinţe. Îmi plac sarmalele şi friptura de miel la cuptor şi pastele cu fructe de mare şi ciorba de burtă şi poalele-n brâu şi cozonacul şi cârnaţii şi pizza şi saramura de peşte şi salatele şi tochitura şi şniţelele şi borşul de fasole. Ador ciocolata, eclerele, tiramisu, îngheţata, gogoşile, clătitele, checul, papanaşii. Mănânc tot ce înseamnă lapte şi produse lactate, de la caşul afumat, la buricul de caşcaval şi brânza cu mucegai.
Pe toate şi multe altele le-am mâncat.
A venit însă o zi când nu mi-a mai încăput fundul în nicio pereche de blugi şi am zis: gata!
Aşa că începând cu o zi de luni nu am mai mâncat după ora 18.00. Când spun că nu am mai mâncat mă refer că nici măcar apă plată cu lămâie nu am băut. Absolut nimic după ora 18.00! Doar apă beau, eventual ceaiuri din plante fără niciun adaos. În vreo şase-şapte luni am slăbit cele 15 kilograme sus-menţionate.
E greu, mai ales la început. Pentru mine a fost cu atât mai greu cu cât am trecut printr-un Crăciun cu miros de cârnaţi, cu caltaboş înghiţit de alţii cu nişte sfeclă roşie cu hrean, cu slănină pusă la mirodenii, cu friptură sfârâind pe grătar şi însoţită de un vin roşu, aspru ca o scoarţă de copac bătrân, cu cozonaci gal