Vezi articolul anterior. Ultimele evenimente din regiunea respectiva starnesc vechi polemici legate de o problema cronica care nu poate fi rezolvata, cel putin nu in aceasta generatie si poate nici in cateva generatii viitoare. Alternativele au fost si sunt sumbre, singura actiune posibila este ceea ce anglo-saxonii numesc “containment” (in limba romana a fost tradus in politica de stăvilire, îngrădire sau  izolare). Termenul si doctrina s-au nascut in America in anii Razboiului Rece si presupuneau utilizarea numeroaselor strategii pentru a preveni extinderea comunismului în lume. In situatia de fata vorbim de politici care sa izoleze efectele locale, regionale si posibil mondiale pentru a produce o stabilitate din care se poate genera un proces de pacificare a regiunii. Proces lent, dar eficace, care sa conduca de la un armistitiu militar la o “pace rece”, asemanatoare cu cea care a existat intre Israel si Egiptul lui Mubarak. *** Ca de obicei, marile conflicte se nasc din lipsa de cunoastere si intelegere a mentalitatilor. Talibanii au existat in zona afgana mai mult de un secol, americanii au avut “grija” sa-i “militarizeze” la nivelul dusmanul, dusmanului meu = prietenul meu si sa creeze o forta militara cu care nu se mai poate negocia astazi. Israelienii sunt de fapt creatorii de facto ai Hamasului. Gaza a fost in anii ’60 inainte de ocuparea ei de israelieni, un fel de tarâm al surghiunitilor, in care membrii marcanti ai “Fratiei Musulmane”, perzecutati de Nasser,  si-au  gasit locul de refugiu. Dupa ocuparea Gazei de Israel in ’67 si inceputurile insurgentei palestiniene, inamicul principal a fost PLO, cu organizatia principala Fatah, sub conducerea lui Yasser Arafat. PLO a fost o organizatie laica, cu accente de stanga socialiste, asemanatoare Ba’atului sirian sau irakian. Israelienii au facut prostia pe care au facut-o si americanii, inca inaintea lor, si  a