Orădeanca este sufleor la Teatrul de Stat din Oradea de 27 de ani. Spune că a ajuns să îndrăgească această meserie şi că nu ar putea renunţa la ea. Iuliana a lucrat la un restaurant de lângă Teatrul de Stat şi aşa a ajuns să-i cunoască pe actori.

PROFIL

Născută. 29 iulie 1956 în Voievozi

Educaţie. Facultatea de Muzică, secţia actorie în Oradea

Familie. Căsătorită, are o fiică

„Veneau la restaurantul la care lucram să mănânce sau să bea cafea. Era chiar peste drum de teatru şi deja devenise un obicei să vină acolo. I-am îndrăgit pe toţi foarte mult. La un moment dat, am aflat că le-a plecat sufleorul şi m-am înscris la concurs. Am dăruire”, povesteşte artista.

„Eu sunt acolo să-i ajut”

Sufleorul este acela care suflă actorilor, în timpul repetiţiilor şi al reprezentaţiilor, replicile pe care urmează să le spună. O muncă nu tocmai uşoară, care implică foarte multă atenţie, o cunoaştere foarte aprofundată a textului şi un ascuţit simţ al observaţiei. „Ca şi sufleor, eu trebuie să fiu acolo de la prima repetiţie. Împreună cu regizorul, se stabilesc eventuale adaptări la text sau modificări de expresii care sunt mai greoaie, iar eu trebuie să le ştiu. Actorii se bazează mult pe mine, ei ştiu că dacă li se întâmplă să uite o replică, eu sunt acolo să-i ajut”, povesteşte sufleorul.

Pentru a-şi face meseria bine, Iuliana trebuie să fie şi un psiholog priceput. Ea trebuie să-şi dea seama imediat când un actor dă semne că nu îşi aduce aminte următoarea replică. „După atâţia ani de experienţă, îmi dau seama când un actor nu-şi aduce aminte de următoarea replică după cum o rosteşte pe cea dinainte. Ca să fii un bun sufleor trebuie să-i cunoşti pe actori foarte bine în afara scenei şi dacă ajungi să-i cunoşti ştii deja cum se manifestă fiecare când uită un cuvânt sau o replică”, spune Iuliana.

Ştie textele mai bi