Salonul de Carte de la Paris şi-a serbat, la sfârşitul lunii martie, 30 de ani de existenţă, intr-o ambianţă mai degrabă crispată şi apasată de tot soiul de disensiuni jenante intre organizatori şi "greii lumii editoriale" franceze. Simplificând lucrurile, putem spune că pârdalnica recesiune şi-a băgat coada şi aici.
Cifrele dintre cărţi
Această a treizecea ediţie i-a avut ca invitaţi de onoare pe scriitori (iar nu o anumită ţară sau mai multe, aşa cum se proceda indeobşte), fapt pentru care a poftit 3x30 de condeieri să se intâlnească cu publicul şi să fie răsfăţaţii evenimentului (30 de scriitori străini - din circa 25 de ţări -, 30 francezi, plus incă 30 de tinere talente, alese pe spânceană de către Centrul Naţional al Cărţii). "Un bun prilej, spun organizatorii, ca opiniile lor despre literatură să se intersecteze, ca universurile lor romaneşti şi conceptuale să se confrunte. Dar şi o ocazie de face un bilanţ al vitalităţii literare din Franţa şi din străinătate." Totul - intr-un uriaş pavilion aniversar, de 1.000 de mp, dotat cu o scenă de 300 mp şi cu o librărie plurilingvă in care erau prezentate lucrările celor 90 de autori.
Cum toată lumea se plânge, de doi ani incoace, de nefericita situare a Salonului la Porte de Versailles, in afara Parisului, s-a incercat (zadarnic) mutarea lui in locul de tradiţie care era Grand Palais - in buricul târgului, pe malul Senei, la ieşirea din Tuileries şi inceputul bulevardului Champs Elysees (e drept, cu dezavantajul că, aici, spaţiul de expunere este cu 2/3 mai redus). Se pare insă că nici la anul (când invitaţii de onoare vor fi ţările nordice - Suedia, Finlanda, Norvedia, Danemarca şi Islanda) mutarea nu va putea fi făcută, deşi frecventarea salonului, in actuala lui amplasare, inregistrează scăderi semnificative (8% faţă de anul trecut, adică 190.000 de vizitatori, faţă de 204.000, potr
