Să fi fost cu 10 ani înainte să se ducă... Bunica a scos hainele de înmormântare din şifonier şi le-a întins pe pat. "Cămaşa asta vine pe corp. Asta se pune peste"... Haine albe, cu dantelă, o întreagă garderobă... Mama o asculta cu atenţie, eu, abia un adolescent, nu înţelegeam de ce bunica strică rarele noastre vizite (locuia în provincie) deschizând un aşa subiect.
Tot din şifonier a scos un teanc de bani. "Pentru înmormântare". Atunci nu a mai zis nimeni nimic, dar în anii care au urmat devenise subiect de ceartă. "În loc să dai banii pe medicamente, strângi de înmormântare? Şi dacă nu ne ajunge, te incinerăm. Şi dacă nici atunci nu ajunge, te perpelim puţin"... Încă mai glumeam, dar după alţi ani, subiectul devenise unul serios. Vecinii de bloc se duceau unul după altul, iar pomenile deveneau subiect de bârfă. "A bătut-o bărbat-său toată viaţa, dar ce pomeni frumoase i-a făcut"... Când se mai adunau surorile bunicii şi vorbeau de înmormântări, le sclipeau ochii. În ultimul an a fost nevoie de medicamente scumpe. Imposibil de înţeles cum dintr-o pensie atât de mică a mai pus şi deoparte... Pentru înmormântare şi cele cuvenite după... După un an şi ceva, când am vândut apartamentul bunicii, vecinele rămase în bloc încă îşi mai aminteau ce bun a fost pandişpanul acela de la pomană... "Dar şi vinul acela", oftau vecinii... Ei, iată că bunica nu se chinuise degeaba! Nu trăise cum ar fi vrut, în ultimii ani, dar măcar se dusese aşa cum trebuie...
În 2008, un pachet de servicii funerare costa 2.500 de lei, în medie. Astăzi lumea s-a zgârcit cu moartea, media banilor cheltuiţi a scăzut la 1.400 de lei. Antreprenorii de pompe funebre oftează, se plâng că oamenii renunţă la servicii, cumpără doar strictul necesar. Dar şi aici e tocmeală! Lumea nu mai ia sicrie decât la jumătate de preţ decât acum doi ani. Alţii şi le fac în casă, pe cont propriu, mai zic fu