Muhammad Nasir locuieşte în Karachi, cel mai mare oraş din Pakistan, într-un adăpost improvizat din frunze de palmier şi bambus, unde apa pe care o foloseşte este furată de la o conductă din apropiere. Tânărul de 17 ani are un stand de reparaţii anvelope, deschis în aer liber, într-o zonă rezidenţială, unde mai lucrează doi angajaţi: unul în vârstă de 10 ani şi altul de 12 ani.

Afacerea lui Nasir, casa, energia electrică şi alimentarea cu apă nu există în cifrele oficiale ale Pakistanului, fiind parte a unei economii în care taxele nu se plătesc. Aceasta reprezintă mai bine de 50% din Produsul Intern Brut oficial al Pakistanului, de 200 de miliarde de dolari. Şi, în timp ce economia oficială a înregistrat anul trecut cea mai mică expansiune din ultimii zece ani, de 2,4 la sută, creşterea cererii de automobile, de ciment pentru case, şi a altor bunuri arată că piaţa subterană este înfloritoare, scrie BusinessWeek.

"Totul, de la piese auto, la articole sportive, clinici şi saloane de înfrumuseţare, se încadrează în economia informală", spune Sayem Ali, economist la Standard Chartered Bank din Pakistan. "Toate acestea au o contribuţie semnificativă la ocuparea forţei de muncă şi la venituri şi este un motiv pentru care economia este în continuă creştere".

Procentul veniturilor din taxe în PIB era, în iunie 2011, unul dintre cele mai mici din lume, de 8,6%, faţă de economiile în curs de dezvoltare, unde procentul e de 13-18%. Fostul ministru pakistanez de finanţe a declarat că, în 2010, Pakistan a pierdut 800 de miliarde de rupii (6,71 miliarde euro) de pe urma evaziunii fiscale.

Nasir spune că plăteşte 200 de rupii (1,7 euro) pe lună pentru ca angajaţii companiei de la care ia ilegal electricitate să închidă ochii şi alte 400 de rupii (3,36 euro) poliţiei, ca să nu-i închidă atelierul. În plus, pentru banii pe care îi