Astăzi am avut o experienţă inedită. M-am simţit onorată când am fost invitată de către Ministerul Educaţiei să vorbesc la ceremonia de premiere a „olimpicilor” din toată republica. Pentru mine, astea sunt evenimentele care celebrează, de fapt, Unicitatea - unicitatea unor minţi stralucite, dar şi a unor caractere.

Am văzut 80 de tineri şi tinere – cei mai buni din Moldova. Trebuie să vă mărtusisesc ca asemenea oameni sunt marea mea febleţe! Am o admiraţie aparte pentru cei care au vise. Am convingerea ca cei care îşi urmează visul sunt nişte oameni fericiţi şi impliniţi. Cât de departe merge visul lor? Şi până unde işi propun să ajungă – sunt întrebări la care, probabil, deja caută răspunsuri.

Performanţa academică înaltă se bazează pe tenacitate – aşa spun toţi şi eu subscriu, parţial. Perseverenţă au mai mulţi, dar nu toţi ajung „olimpici”. Pasiunea şi curajul sunt distinctive, în opinia mea. Pasiunea, deşi acum pare să fie una pentru studiu, este, de fapt, o pasiune pentru o viaţă trăită cu tâlc. Curajul – celălalt element – care dincolo de multe altele cu care-şi înzestrează „apărţinătorul”, transformă studiile în valoare supremă, şi lucrul acesta este minunat. Învăţătura prin impunere sau din goana dupa note nu rezistă decât zile numarate, iar cea din pasiune – rămâne pentru totdeauna.

Ceea ce mai ştiu eu din propria mea experienţă este că poţi fi la Sorbona sau Harward, dar poţi fi şi pe un stog de fân, – dacă eşti pasionat/ă de învăţătură şi dacă ai curaj - o să înveţi oricând, oriunde şi oricum. Aşa, visul devine un proiect, apoi o realitate, iar ceea în ce sunt buni tinerii la un moment dat din parcursul lor şcolar sau univeristar, ajunge să fie, în timp, Vocaţie, apoi Măiestrie şi mai apoi, Excelenţă.

„Cei mai buni elevi din ţară” – astfel ni i-a prezentat dna ministră Maia Sandu pe cei 80 elevi. Pe timpul meu, nu se organizau asem