În iulie 1959, Nicolae Ceauşescu s-a lăudat în faţa ambasadorilor din statele socialiste că România ieftineşte vinul, ţuica şi ciorapii de damă.

În vremea lui Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu s-a ocupat mai puţin de chestiuni economice. Pentru acest domeniu, şeful partidului a mizat pe experienţa specialiştilor. Gheorghe Gaston-Marin, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării între 1956 şi 1965, i-a fost colaborator apropiat. La fel şi Alexandru Bârlădeanu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri responsabil cu coordonarea economiei între 1955 şi 1965.

În vara lui 1959, „conducerea" a ajuns la concluzia că economia României a intrat pe făgaşul cel bun. Bunăstarea „claselor exploatatoare" fusese distrusă prin naţionalizarea mijloacelor de producţie şi colectivizare. Nu degeaba, s-a afirmat la Plenara CC al PMR din iulie 1959, ci pentru bunăstarea „clasei muncitoare". După ani lungi de luptă cu „duşmanul", au apărut şi rezultatele. Din 1 august 1959 s-a dat startul la ieftiniri. Nu sezoniere, ci permanente. În plus, reducerea preţurilor a fost dublată de creşterea salariilor. Produse ieftine şi salarii mari, ce-şi puteau dori mai mult „oamenii muncii"?

„Sarcina a fost îndeplinită mai devreme"

Cu o săptămână înainte, la 25 iulie, succesele economiei româneşti au fost vestite ambasadorilor din „ţările frăţeşti" acreditaţi în România. Liderii de la Bucureşti transmiteau Moscovei semnalul că economia merge bine. Noutăţile au fost comunicate ambasadorilor de Nicolae Ceauşescu, secretar al Comitetului Central.

Socotindu-se că progresele au fost posibile graţie „justelor" politici ale partidului, misiunea informării diplomaţilor a revenit unui politician. Măsurile în favoarea „celor ce muncesc" au fost posibile graţie progreselor economiei, mai cu seamă ale industriei, a spus Ceauşescu. În 1955, la Congresul al II-lea al P