În 2002, la recensământul precedent, doar 135 din totalul de 6.532 de locuitori ai comunei se mai declarau încă saşi, adică "etnici germani, de religie evanghelică şi cu cetăţenie română", după cum fuseseră înregistraţi în formulare. Acum, după nici un deceniu, în evidenţele Filialei Braşov a Forumului Democrat al Germanilor din România mai figurează doar doi, soţii Janesch Georg şi Waltraud. Asta după ce, vreme de peste şapte veacuri, saşii au reprezentat aproape două treimi din populaţia Feldioarei - actualul nume al Marienburg-ului, una dintre cele mai vechi şi mai înfloritoare aşezări teutonice din Transilvania Evului Mediu, atestată documentar încă din prima jumătate a veacului al XIII-lea.
Ca pretutindeni în localităţile în care fuseseră majoritari veacuri la rând, împuţinarea saşilor din Transilvania - ca şi a şvabilor din Banat - a început după 1960, ultimul val de plecări înregistrându-se după revoluţie, în 1990-91, "când în Feldioara n-am mai rămas decât vreo 300 de saşi, cei mai mulţi trecuţi de 50 de ani, care nu au putut să rupă de locul în care s-au născut şi au trăit până atunci, îşi aminteşte Ecaterina Bodeanu.
Doar nouă "saşi curaţi"
În realitate, pe lângă soţii Janesch, la Feldioara mai trăiesc încă şapte "saşi curaţi", după spusa Ecaterinei Bodeanu, "decana lor de vârstă, are 78 de ani, le ţine evidenţa şi ştie totul despre ei", cum ne-a recomandat-o o funcţionară din primărie. "În total, ca plătitori de cotizaţie la biserică, suntem 36 de persoane, dar saşi curaţi suntem doar nouă", zice şi începe să-i înşire, cu ochii într-un caiet: "Janesch Georg şi Janesch Waltraud, Schoppel Rita, Bruss Roswita şi soră-sa Sternz Adelle, Stoian Gerhild, Schall Carmen, Straitfert Hermann şi eu, Bodeanu Ecaterina, văduvă de acuşi sunt patru ani". "Restul de 27 sunt mischung, adică din familii mixte, amestecaţi fie cu români, fie cu