Dintr-o carte cu note de broşură de propagandă anticomunistă, „Lichidatorii. România în 1947“, tipărită în 2010 la Editura enciclopedică, de Dinu C. Giurescu, reţin doar amintirea unui tânăr din vara lui 1947. „Revenind la vara 1947, pe litoral «sezonul» bătea în plin. Restaurantele erau pline, mai ales seara, când se şi dansa. La Mangalia, în iulie 1947, atmosfera era pe veselie şi distracţie, seară de seară. Când am citit la 16 iulie ziarele cu arestările de la Tămădău, întâi am crezut că e ceva fabricat de regim. Şi în timp ce arestările se întindeau tot mai mult la Bucureşti şi în alte locuri, la Mangalia dorinţa de a te bucura de plajă, odihnă şi dans era evidentă. Era o dorinţă de bucurie manifestată peste măsură, prevestea a fi ultima, de-i nu ne dădeam seama. Viaţa are multe paliere ce se desfăşoară în acelaşi timp“. Autorul dă să filozofeze niţel, dar se opreşte, brusc, din simplul motiv că nu l-a citit pe Camil Petrescu. Aşa-zisele paliere, invocate de Dinu C. Giurescu, au fost sesizate de Camil Petrescu în „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“.

În infernul frontului, personajul principal al cărţii, Ştefan Gheorghidiu, conştientizează că există în acelaşi timp, pe lumea asta, şi locuri unde se trăieşte normal.

Prilej de a lansa teza potrivit căreia nu există pentru noi decât locul şi timpul în care ne aflăm, aplicare în viaţă a tezei lui Edmund Husserl despre „lumea pentru noi“. Aflat într-un orăşel, după rănire, eroul notează:

„Nu există decât o singură lume, aceea a reprezentărilor.

Nu putem avea în simţuri, şi deci în minte, decât ora şi locul nostru. Restul îl înlocuim cu imagini false, convenţionale, care nu corespund la nimic, sunt cel mult o simplă firmă provizorie. Nu poţi fi în două locuri deodată. Eu ştiam, când suportam bombardamentul de la Săsăuş, că, teoretic, e posibil ca altă lume, undeva departe, să p