Cred ca vizualizez uneori, in smecheriile basesciene, micile prefacatorii ale vajnicului "iepuras" comunist. Glumet si, aparent, simpatic, el incearca mereu sa fenteze realitatea, pitindu-se dupa relativismul perceptiilor noastre, aidoma unui marunt gainar.
Deunazi, mi-am amintit Povestea de seara pentru micuti. Cum, nu va mai amintiti Povestea de seara pentru micuti? Vai, ce nerecunoscatori v-a facut tranzitia post-ceausista! Pai, acest show TV inubliabil ne-a incalzit inimile ani buni pina in 1989, in serile de toamna umeda si iarna necrutatoare, cind eram fortati sa stam in fata televizorului. Intrucit titanul anulase buletinele de stiri (umplindu-le cu "Cintarea Romaniei"), o buna parte din populatia Moldovei romanesti (daca nu totalitatea ei) isi confectionase antene speciale pentru a urmari Chisinaul sovietic. Circula si un banc, destul de nostim, legat de situatia in cauza. Cica prind granicerii rusi pe unul, noaptea, inotind de zor in Prut catre malul basarabean. Pun reflectoarele pe el, il tiuie cu sirena si apoi il someaza cu armele automate. Tipul striga disperat: "Fratilor, nu ma omoriti! Vreau doar sa-mi platesc abonamentul TV." Ingrata memoria noastra, orice s-ar zice! Am uitat repede, sub asaltul cablului capitalist, ca in comunism, inaintea stirilor de la ora 20.00, televiziunea din RSS Moldoveneasca difuza zece minute de desene animate autohtone. E vorba, desigur, de mentionata Poveste de seara pentru micuti (ma rog, Poviestia di seara pientru micuti, in varianta indigena, sprijinita frenetic de lingvistii - limbistii? - lui Voronin). Nu aveai cum sa ratezi aceasta scurta naratiune desenata. Prin durata sa infima, ea se unea practic cu stirile (evident, si lipsa reclamelor de astazi transmitea o astfel de senzatie). Daca voiai sa afli si, mai ales, sa vezi (ca de aflat mai aflai si de la Europa libera sau BBC) ce se mai intimpla in lume, trebui