SOFICA: ţărancă, 45 ani. TEREZA: ţărancă văduvă, verişoara Sofiei, 55 ani. NELU: soţul Soficăi, lucrător pe şantier la oraş, 50 ani. VALI: fiul Soficăi şi al lui Nelu, absolvent liceu, 20 ani. MAICA LORENŢIA: ţărancă foarte bătrână. PRIMARUL. O FEMEIE TÂNĂRĂ (rol mut). SĂTENI.
Într-un sat de munte, în zilele noastre.
Spaţiul: de-a lungul piesei, mai ales o curte de ţară şi drumul din faţa curţii. Poartă şi gard. În curte: o treaptă sau mai multe spre casă. Excepţii:...
Timpul: Actul I, acum vreo patru ani. Vara, când se face fânul. Actul II, acum.
În Scena I şi II: un camion cu prelată (partea din spate, deschisă). Rufele puse la uscat: cămăşi populare, ştergare, alte ţoale populare.
Imaginea şirului de rufe din curte apare ca un ecou multiplicat pe pantele satului: proiecţie video.
Şirurile de rufe apar în Scena I în cantitate moderată, în Scena II mult mai multe, apoi frânghiile rămân goale (reapar eventual câteva rufe pe frânghii în finalul piesei).
Femeile sunt îmbrăcate în haine de purtare, în stilul cotidian compozit-mizer de la ţară. Bărbaţii sunt şi ei îmbrăcaţi sărăcăcios. Tinerii au tricouri cu inscripţii, blugi, adidaşi (ca la oraş).
Îmbrăcămintea Soficăi sugerează o stare materială peste medie. Comparativ cu Actul I, în Actul II Sofia poartă haine care par mai străine.
Nelu în Actul I este îmbrăcat în salopetă curată şi pălărie.
Vali: blugi, tricou, geacă mare, cu buzunare multe, adidaşi, niciunele originale.
Limbajul şi nunţele de accent sunt din zona muntenească de nord, mai precis Muscel. Nelu şi mai ales Vali pot vorbi ca la ţară şi ca la oraş.
Actul lV
Scena 4
În afara satului, zonă împădurită. Apare Tereza împleticindu-se de slăbiciune. Se opreşte la un copac. Se prosternează şi începe să se roage la copac, în şoaptă, legănându-se. Treptat începe să se înţeleagă ce sp
