Guvernatorul Băncii Naţionale le-a spus deseori românilor, în intervenţii publice, că are înscris în fişa postului şi riscul de a fi nepopular. Aşa că le-a cerut să conjuge pofta de consum cu pofta de muncă. Îndemn repetat şi săptămîna trecută, cînd a subliniat că salariile mai mari,pe care le promite Guvernul, fără mai multă productivitate vor duce inevitabil la creşteri inflaţioniste. Şi, prin urmare, salariaţii vor cheltui în piaţă mai mult decît vor primi în plus la casierie.

Guvernatorul Băncii Naţionale le-a spus deseori românilor, în intervenţii publice, că are înscris în fişa postului şi riscul de a fi nepopular. Aşa că le-a cerut să conjuge pofta de consum cu pofta de muncă. Îndemn repetat şi săptămîna trecută, cînd a subliniat că salariile mai mari,pe care le promite Guvernul, fără mai multă productivitate vor duce inevitabil la creşteri inflaţioniste. Şi, prin urmare, salariaţii vor cheltui în piaţă mai mult decît vor primi în plus la casierie.

Demers într-adevăr riscant. Căci să ceri să nu fie întinsă prea mult coarda salariilor, într-o ţară în care populaţia a strîns timp îndelungat cureaua, nu-i tocmai un lucru de natură să primească aplauze. Mai degrabă poate stîrni ostilităţi. Şi nedumeriri. Fiindcă o întrebare se impune: după ani buni de creştere economică, n-a venit oare vremea ca populaţia să aibă venituri mai mari, să se repeadă la credite, să-şi cumpere case, să consume mai mult? Mai cu seamă că toate băncile, pe toate canalele de televiziune, în toate ziarele, îi îndeamnă pe români să se împrumute şi să consume. De ce BNR ţine morţiş să le taie elanul?

Realitatea este că Banca Naţională şi băncile comerciale nu gîndesc întotdeauna la fel. Fiindcă nici responsabilităţile lor nu sînt aceleaşi. Băncile au bani şi vor să-i dea cu împrumut întîi şi întîi populaţiei, ca să cîştige. Banca Naţională, în schimb