Domnule Michel Crépu, sinteti redactorul-sef al Revue des deux mondes. Care e profilul revistei dumneavoastra?
Conduc revista de cinci ani. Revue des deux mondes este cea mai veche revista care exista in Europa. A fost fondata in 1829 si de atunci a aparut fara intreruperi, cu exceptia unei scurte perioade in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. E o revista care s-a vrut dintotdeauna a fi a acelui honnête homme, in sensul umanismului european, adica a acelui om curios sa cunoasca lumea, problemele ei, diversele culturi, acel echilibru al lucrurilor care astazi e foarte dificil sa fie atins.
Ati tinut cronica literara in L’Express. Aveti cronici literare si in Revue des deux mondes. Sinteti si autorul citorva romane. Va considerati mai degraba un critic literar sau un romancier?
Sint si critic, si romancier in acelasi timp. M-a pasionat intotdeauna critica literara, comentariul, analiza; dorinta de a scrie romane mi-a venit insa in acelasi timp, pentru ca eu cred ca romanul este un instrument de analiza a realitatii mult mai fin, mai precis. in eseu sintem mereu in domeniul generalului, in vreme ce romanul se ocupa de singularitate.
Ati scris despre Bossuet, despre Charles du Bos, despre Sainte-Beuve. Le tombeau de Bossuet (1997) a obtinut premii prestigioase, precum Prix Fémina (in 1998) si Grand Prix de la Critique de l’Académie Française. Scriati in aceasta carte ca trebuie la un moment dat sa ne intoarcem la „celalalt capat al bibliotecii, linga «marii morti», adevaratii oameni vii, in fond“. De ce spuneti asta? Cind scrieti despre autorii secolelor trecute, aveti in minte epoca contemporana?
Ce ma intereseaza si ma amuza, in acelasi timp, in literatura e ca, atunci cind vorbim de marii clasici, ne dam seama ca ei s-au transformat in niste necunoscuti. Interesant e ca, atunci cind cazi peste o carte de Bossuet, esti surpri
