Gata, s-a deschis sezonul la miscarile sociale de protest. 8.000 de ceferisti au iesit in strada cerand mentinerea locurilor de munca, sindicatele din invatamant au anuntat greva generala in zilele in care elevii dau tezele cu subiect unic pentru a avea forta de negociere mai mare in raporturile cu Guvernul, functionarii publici anunta ca sunt pregatiti sa declanseze, la randul lor, greva, iar personalul din Justitie este hotarat sa blocheze functionarea tribunalelor si judecatoriilor, desi, la cum functioneaza Justitia pe la noi, ultima stire nu este neaparat o veste proasta.
Situatia din sectorul de stat risca sa devina incontrolabila, in conditiile in care nu ne putem astepta la o imbunatatire a economiei si a colectarii veniturilor la buget. Concedierile de la CFR au un potential exploziv similar cu celebrele marsuri ale lui Miron Cozma asupra Bucurestiului din 1999.
Pe fondul cresterii somajului, ne-am putea confrunta cu miscari de strada violente de felul celor din Letonia sau Franta. Nu ca aceste proteste sau schimbarea Guvernului ar rezolva ceva, in sensul ca ar aduce mai multi bani sau ar garanta mentinerea locurilor de munca. Bani nu sunt si nu vor mai fi pentru o perioada buna de timp. Dusa este vremea cand Guvernul Tariceanu arunca banii pe fereastra, marind pensii si salarii, si finanta generos tot felul de proiecte destinate clientelei politice din teritoriu. Risipa revoltatoare de anul trecut a adus PNL la 19% si PSD la 33%, dar aceste victorii electorale au un cost pe care il platesc acum cetatenii. Afirmatia presedintelui Basescu potrivit careia Guvernul a fost nevoit sa se imprumute de bani pentru a achita pensiile si salariile este plina de semnificatii.
De la o crestere de 8% in iarna anului trecut la o contractie de 4% in primul trimestru din 2009 este o prabusire economica atat de severa incat trebuie sa ne in