Foto: Cristian Marcu Explozia telegramelor diplomaţilor SUA de la Bucureşti datorată dezvă­luirilor WikiLeaks pune în evidenţă şi interesul american pentru Româ­nia. Tonul documentelor ambasadei lasă să se întrevadă o anumită lipsă de încredere pe care Washingtonul o acordă ţării noastre, cauzată în mare măsură de apropierea multor politicieni faţă de interesele Moscovei. Iar bifarea acestora în telegrame pare a reprezenta o prioritate. Impulsul iniţial este acela de a minimaliza cores­pondenţa Ambasadei cu Washingtonul pentru că întregul conţinut ar fi catalogat ca o colecţie de „bârfe”.

Însă lucrurile nu stau deloc aşa. În primul rând, WikiLeaks nu are toate telegramele diplomatice. Apoi, conform documentelor citate a proveni de la Ambasada de la Bu­curesti, chiar şi preşedintele României cunoaşte masiva prezenţă a CIA pe teritoriul naţional şi sugera o intrare în joc mai consistentă a FBI. Ceea ce înseamnă că există un uriaş aparat de verificare a informaţiilor diplomaţilor americani, cu instrumente bine unse, iar co­municările CIA către Centrală se fac pe alte canale. Apoi, aşa-zisele bârfe provin din contacte mai mult sau mai puţin sistematice, iar politicie­nii de top, înalţii funcţionari gu­vernamentali şi jurnaliştii care au ceva de spus SUA sunt încondeiaţi şi pentru valorificarea ulterioară.

Aceas­tă „punere în valoare” a sur­selor de informaţii care se oferă de bunăvoie nu este exclus să se facă apoi bine direcţionat. De exemplu, cum să scape americanii de sub observaţie un politician tânăr şi de perspectivă care spune despre propriul coleg de partid că este strâns legat de Gazprom şi care le oferă şi alte indicii po­litice? Adică, CIA şi serviciile de in­formaţii ale Pentagonului au la îndemână marfă proaspătă şi brută bu­nă de şlefuit, recrutat, cum­părat, închiriat sau de exploatat „în orb”. De altfel, influen­ţarea demnitarilor în fa­voa