Trebuie sa mentionez ca demersul analitic pe care il intreprind in acest articol este mult mai sumar decat ar trebui sa fie. O analiza geopolitica adevarata nu poate fi cuprinsa in cele cateva randuri pe care le dedic subiectelor diferite. Cred insa ca mai mult decat atat, ar fi nefolositor in paginile unei publicatii generaliste, cu cititori care doresc o informare la modul cel mai concis posibil.

Daca o dorim sau nuglobalizarea si globalitateanu au reusit sa inlature statul national sau sa-i atenueze importanta. Probabil ca apartenenta la o natiune nu poate schimba firea umana, cel putin nu inca. Polaritatea in relatiile internationale exprima felul in care puterea este impartita si exprimata in aceste relatii. Istoria umana a cunoscut toate felurile posibile de a imparti puterea, influenta si resursele planetei intr-un anumit interval de timp istoric. De la unipolaritatea Egipteana (intre 3150 si 1285 î.Hr) la unipolaritatea Elenistica pe timpul lui Alexandru Macedon (intre 331 si 323 î.Hr) si in sfarsit la unipolaritatea reprezentata de Republica si Imperiul Roman (in perioada dintre 188 î.Hr – 395 d.Hr). Ultima perioada de unipolaritate (eu zic aparenta) a fost reprezentata de Statele Unite intre 1991 si 2001(5). Bipolaritatea reprezinta impartirea puterii intre doua tabere, exact asa cum s-a intamplat pe timpul Razboiului Rece. Bipolaritatea impreuna cu arsenalul atomic au adus cea mai lunga perioada de pace din toate timpurile in Europa. Razboiele se duceau prin “ părţi proxi” si cine putea sa prospere a prosperat. Probabil ca din 2001-5 lumea a intrat intr-o situatie de multipolaritate internationala, formata din poli de putere mondiali si regionali. Polii de putere mondiali sunt disputati de SUA, Rusia, China, UE. Europa se afla in pozitia de a-si formula strategiile intr-o situatie interna si externa multipolara, impreuna cu “jucatorii mondiali” pe ca