Cea mai lungă partidă din istorie, 11 ore şi 5 minute, disputată în turul 1 la Wimbledon, între John Isner (SUA) şi Nicolas Mahut (Fra), s-a terminat cu 70-68 în decisiv în favoarea americanului. Dincolo de dramă şi de efort, meciul a smuls şi zîmbete.

- Arbitrul de scaun Mohammed Lahyani a plecat joi seară, cînd disputa s-a întrerupt la 59 egal în decisiv, cu tăbliţele pe care erau scrise numele jucătorilor (foto)

- La 57-57, după ce servise, Mahut s-a îndreptat spre scaun, deşi nu era pauză, iar ceva mai tîrziu Isner a intrat pe teren fără rachetă!

- Un spectator a plecat joi la scorul de 8-7 în setul 5, a văzut meciul de la Cupa Mondială dintre Anglia şi Slovenia, şi s-a întors la tenis la 28-27!

John Isner l-a învins pe Nicolas Mahut cu 70-68 în decisiv, la capătul celui mai lung meci jucat vreodată: 11 ore şi 5 minute! Partida-maraton s-a întins pe trei zile. Doar actul al cincilea a durat 8 ore şi 11 minute

Aşa ceva se întîmplă o singură dată în istorie. Cîte condiţii e nevoie oare să se îndeplinească pentru ca un meci precum cel dintre Isner şi Mahut să se repete vreodată? Prea multe. S-a produs însă şi de acum există acest reper uriaş. Mats Wilander, cu două partide de peste şase ore în carieră, Arnaud Clement şi Fabrice Santoro, cu ale lor 6 ore şi 33 de minute, roşesc stînjeniţi, ce să mai vorbim despre subţiratica semifinală de la Australian Open 2009, dintre Nadal şi Verdasco, puţin peste cinci ore. Dimensiunile tenisului s-au schimbat, e ca şi cum timpul însuşi s-a dilatat, între cele două emisfere ale clepsidrei s-a interpus un lanţ luuuung.

Ziua a doua, cea mai grea

Americanul şi francezul şi-au început aventura marţi. Au jucat aproape trei ore pentru patru seturi, primele două chiar foarte rapide. Disputa s-a întrerupt din cauza întunericului. Drama avea să înceapă cu a