Razbunarea nu numai ca nu este o prioritate a Guvernului Ponta dar nici nu este luata in calcul ca actiune politica. Indiferent cat de dureroasa a fost presiunea declansata impotriva opozitiei si societatii civile de catre PDL, de grupurile de interese ale acestui partid dar si de mecanisme ale statului, pe care Traian Basescu si le-a aservit. Nimeni nu are in vedere o declansare a unei vanatori de vrajitoare. Ceea ce nu inseamna ca, acolo unde se vor descoperi incalcari ale legii, cei vinovati nu vor fi pedepsiti. ANAF insa, cred eu, poate deveni un obiectiv al noului executiv. In sensul reformarii sale. Dar si a curmarii din temelii a unor practici extrem de pagubitoare pentru bugetul public si pentru climatul de libera concurenta. Din aceasta perspectiva, nu-l vad bine pe domnul Sorin Blejnar. El ar putea deveni primul demnitar al regimului Traian Basescu, care va trebui sa se confrunte cu oamenii legii.

Din momentul in care a devenit oficial faptul ca prioritatea numarul unu a Guvernului Ponta este restituirea pensiilor ciuntite si revenirea salariilor bugetarilor la normal, este de la sine inteles ca marea problema este identificarea surselor de venit de natura sa faca posibila indeplinirea acestui obiectiv. Cu alte cuvinte, in cele 6 luni pana la alegeri, incasarile la buget trebuie sa creasca fara ca impozitele si taxele sa fie miscate in sus. Cum este posibil acest lucru?

Intr-un singur fel. Prin dinamizarea activitatii ANAF. Dar lentoarea a fost oare pacatul numarul unu al acestei institutii? Doar prin lenea si nepasarea lucratorilor ANAF s-ar putea explica faptul ca, in ultimii ani, evaziunea fiscala, in loc sa se restranga, a crescut? Faptul ca s-au inregistrat grave neglijente privind restituirile de TVA, care au condus la falimentarea unor societati comerciale? Au suferit pur si simplu functionarii ANAF de orbul gainii, in raport cu un mar