Acest caz ne atrage atentia asupra obiceiului de a utiliza trecutul in scopuri partizane. Cui apartine de fapt Guy Mocquet? Putem avea trecuturi de dreapta si trecuturi de stinga? Trecutul este mereu imprevizibil. Este drept ca atunci cind sugera acest paradox, Orwell se referea la felul in care era reconfigurat (desfigurat, de fapt!) trecutul in regimurile totalitare, indeosebi in cele de tip sovietic, in care partidul-stat controleaza reprezentarile asupra trecutului, intr-o forma sau alta, potrivit intereselor sale mereu schimbatoare. Dar in termeni generali, aceasta vrea sa spuna ca nu mai exista fapte istorice atestabile si neutre, ci doar «discursuri» diferite asupra unui moment istoric sau altul. Zilele acestea, intre doua greve in transportul public, care mai de care mai paralizante, o disputa «istorica» a pasionat Franta. De aceasta data, la mijloc a fost vorba de un text, prin el insusi dramatic: scrisoarea din urma a unui condamnat la moarte catre familia sa. Dar nu atit faptul ca expeditorul este un adoloscent de 17 ani, ucis de germani, in contul unui atentat comunist, acum mai bine de saizeci si cinci de ani, a aprins spiritele, si nici macar ca era vorba de un militant comunist. Motivul disputei vine din faptul ca textul a fost propus sa fie citit public in toate scolile franceze, marti pe 23 octombrie, ziua executiei. Dar mai ales pentru ca propunerea vine din partea presedintelui, Nicolas Sarkozy. Astfel, nu putini, de la sindicalisti la istorici si politicieni, au vazut aici o incercare de instrumentalizare a istoriei de catre «putere». Este drept ca propunerea pare neobisnuita, chiar si in Franta. Mai intii pentru ca vine din partea unui presedinte de dreapta, pina mai ieri tratat drept «facho». Liniile de front traditionale au fost complet rasturnate, ceea ce nu este chiar usor de inghitit, nici intr-o parte, nici in alta. Mai cu seama printre adv