Ultima ieşire publică a preşedintelui (nu cea de la mall, ci cea de la pupitrul din Cotroceni) a avut doar o faţadă informativă – aceea de a lămuri poporul în legătură cu ce s-a întâmplat la Bruxelles şi care a fost rolul său personal în asigurarea succesului summit-ului – şi nu eşecul, cum s-au grăbit să titreze ziarele şi televiziunile duşmănoase faţă de “instituţiile statului”, altele decât cele acaparate de pucişti.

Din poliloghia înşirată preţ de vreo 15 minute de Băsescu, nimeni n-a înţeles nimic şi uneori am avut impresia că nici pe domnia sa nu l-au lămurit prea bine consilierii lui Ponta care l-au însoţit. Concluzia care se impunea din acest speech este că, acolo, lucrurile sunt atât de complicate încât succesul negocierilor s-ar fi putut transforma într-un eşec dacă în locul său ar fi participat premierul!

Principalul “mesaj” al preşedintelui a fost însă reglarea de conturi cu adversarii săi politici, pe care i-a satirizat cum i-a venit la gură, le-a dat porecle, i-a umilit, pentru ca în final să devină serios şi să ameninţe chiar: terminaţi cu atacurile la adresa preşedintelui! – a spus el, de parcă preşedintele era un bun prieten de-al său căruia îi sărea dezinteresat în ajutor. Nu mai atacaţi instituţiile statului! – a mai adăugat tot dânsul, lumea pricepând că nu e vorba despre orice instituţie, ci de cele “verticale”, care nu s-au lăsat intimidate la suspendare, dar care dovedesc o mare timiditate acum, când e lupta mai grea. Pentru ca, în final, să pună degetul pe rană: geaba credeţi voi că o să-l numesc pe Ponta premier! (n-a spus-o chiar aşa, dar toată lumea a înţeles despre ce e vorba). Când va fi să numesc un şef de guvern, după alegeri, voi vrea să ştiu ce obiective are şi cum se realizează!

Am înţeles de aici că Constituţia îi dă dreptul să facă un fel de concurs “Cine ştie câştigă!” în care toţi cei cu pr