Regimul comunist ingăduia furtul acesta mărunt, de subzistenţă, dar, cănd şi cănd, făcea razii aspre şi-i dădea pe măna justiţiei pe "tălhari", in procese exemplare incropite in mijlocul colectivelor de oameni ai muncii. Alteori, la intrarea in sat, ţăranii erau controlaţi la piele de activiştii de partid şi "delincvenţii" plecau acasă cu măinile şi traistele golite. Vorba lui Marin Sorescu: "Şi toţi cătaţi ca hoţii-n buzunare/ Sunt, cănd se-ntorc, lihniţi, de la tarla, /ţăranii fac risipă foarte mare/ Cu vechiul lor nărav de-a mai mănca".

Ce arşiţă era pe cămp, inspre nisipurile Islazului! O fierbinţeală densă şi compactă se ridica in fuioare tremurănde din ţărăna incinsă. Toropeala verii pălise pălămida şi-i intărise vărfurile ţepoase căt să-ţi gădile tălpile bătătorite. Firişoare subţiri şi roşiatice se prelingeau arar din zdreliturile picioarelor, neincălţate de cu primăvară. Culesul porumbului sosise inainte de vreme şi fusese anunţat sărguincios din poartă-n poartă de şefii echipelor din CAP. Care cu carul, care cu cotiga sau căruţa (ăi mai pricopsiţi), o luară incă din zori spre tarla. Ceilalţi membri cooperatori, prinşi in acordul global, aşteptau in faţa primăriei să-i ia camionul "Steagul roşu" şi să-i ducă la treabă. De fapt, pe "şuşaua mare" se strănseseră numai femeile, fiindcă bărbaţii munceau la oraş, la combinatul chimic, de unde se intorceau acasă seara, cu rata. Cei care lucrau in primele schimburi. ailalţi plecau noaptea şi reveneau dis-de-dimineaţă, cu servietele burduşite cu franzele moi şi pufoase. Ţărăncile işi atărnaseră secerile pe umeri şi trăncăneau verzi şi uscate in graiul lor mai mult răstit şi repezit. Sporovăiau să le treacă orele, ţinăndu-şi lăngă picioare paporniţele in care azvărliseră un codru de păine, o bucată de brănză, căţiva "pălăgeni", din ăia roşii şi mari căt inima de bou, şi-o legătură cu sare. In papo