In actiunea propriu-zisa exista momente mai mult sau mai putin credibile, foarte verosimile ori de-a dreptul ireale. S-ar putea ca pariul de a reusi sa montezi un spectacol care a mai cunoscut enorm de multe alte versiuni sa-l intreaca pe acela de a monta inedit un spectacol in premiera absoluta. E chiar cazul prezentei reprezentatii de la Teatrul National din Iasi, sala Uzina cu Teatru, unde ni se spun Povesti de familie ale Biljanei Srbljanovic. Daca n-ar fi, nu s-ar povesti. Regia: Vlad Cepoi. Distributia: Pusa Darie (Milena), Daniel Busuioc (copilul), Ionut Cornila (Vojin), Loredana Cosovanu (Nadejda). Scenografia: Gelu Risca. Premiera spectacolului a avut loc pe 18 noiembrie 2011. Am remarcat la prezenta montare in special configurarea celor doua planuri, al imaginarului si al realului, al reveriei si al brutalitatii cotidiene. Aceste doua planuri sint identificabile, mai intii, la nivelul decorului. Pe de o parte, casa pictata, cu elemente de interior foarte viu si colorat redate. Pe de alta parte, curtea in care copiii se joaca de-a mama si de-a tata si de-a violenta in familie, scena propriu-zisa, cu lazi de bere, cutii de carton, galeata, cancioc, spaclu si cos de gunoi stradal. Pendularea intre real-imaginar se poate observa si la nivel vestimentar.Din modul in care sint costumate personajele am retinut pe de o parte capot, pijama, costum etc. Pe de alta parte, rochia de balerina. Si nu in ultimul rind, in actiunea propriu-zisa exista momente mai mult sau mai putin credibile, foarte verosimile ori de-a dreptul ireale. Scene de familie care reitereaza momente din viata reala a unor sirbi in carne si oase, nationalisti pina la a-si turna propria ruda, barbati violenti si femei obediente, copii care evadeaza din caminul corupt si din societatea putreda, in cautarea unei alte vieti, pe de o parte. O altfel de fetita cu chibriturile, innebunita de foame si de fr