În urmă cu un an şi jumătate ştiam doar vag cine este Marilyn Manson. Acum muzica lui mă captivează tot mai mult. Cine m-a iniţiat? Fiica mea de 16 ani. Și îi mulţumesc. La rândul meu, am învăţat-o despre Led Zeppelin şi Pink Floyd.
Am găsit un tricou negru imprimat cu coperta ultimului album al lui Marilyn Manson - "Born Villain". Am luat un "XL" pentru mine şi un "S" pentru ea.
Într-o vineri, la cumpărăturile săptămânale, purtam noul tricou. Observam privirile mirate ale adolescenţilor rockeri care vedeau un tip cu părul şi barba bine încărunţite purtând un astfel de tricou. Ei purtau tricouri cu Metallica, AC/DC sau Linkin' Park, de exemplu.
Ajuns la tutungeria unde mă cunosc deja toţi angajaţii, din toate schimburile, şeful de magazin, un tip foarte simpatic dealtfel, la vreo 30 şi ceva de ani, m-a privit stupefiat.
- Haideţi că m-aţi dat gata! Vă place doar tricoul sau chiar ascultaţi Marilyn Manson?
- Păi tocmai, mi-am luat tricoul pentru că îmi place cum cântă! i-am zis eu amuzat de reacţia lui.
- Nu pot să cred că vă place!
- Ba îmi place, fiica mea m-a iniţiat…
- Aoleu, ştiu, că şi fi-miu ascultă de m-a înnebunit, dar nu pot să înţeleg de ce, că pe mine mă doare capul după 5 secunde!
Mi-am luat ţigările, am plecat şi m-am gândit. În fond, mai ales dacă ar înţelege ce înseamnă mesajul muzicii lui Manson, ar avea tot dreptul să ne întrebe, pe noi, ăştia, rocker-ii "supăraţi": "în fond, ce vă lipseşte, de ce protestaţi, ce nu este bine?"
Mi-l închipui onest etalon de "middle-class": familie, copiii, slujbă bună "la privat" cu salariu bun şi funcţie, casă luată pe credit, maşină, vacanţe în Bulgaria la "all-inclusive", poate asigurări de pensie privată şi posibil cu ceva bani puşi deoparte. Din perspectiva lui, revolta şi critica agresivă a lui Manson nu se justifică. De aceea, nu poate tr