De ce se tem cel mai mult tradatorii? De tradare, evident! Alaltaseara, pe la unspe, m-a sunat un prieten ca sa ma intrebe daca jucam sau nu tenis de masa in weekendul acesta. Dupa ce-am stabilit ca in principiu da, m-a intrebat uluit-naucit: "E adevarat ca PDL face coalitie cu PSD?". "Pai, omule, tu ce-ai facut saptamina asta? Da, se pregateste o coalitie mare...". Au urmat niscaiva injuraturi, toate biipabile, ca sa zic asa. Desigur, este orice altceva decit o placere sa inghiti broaste (un cuvint la moda zilele astea). Iar "Parteneriatul pentru Romania" dintre PDL si PSD reprezinta pentru electoratul care a votat cu PDL o broasca mare de tot, lucru valabil si pentru toti comentatorii din presa care simpatizeaza PDL (si pentru mine insumi, de ce sa nu recunosc). Dovada si faptul ca lui Traian Ungureanu iau trebuit citeva zile pina sa-si revina din soc din momentul in care se prefigura o coalitie intre cele doua partide cistigatoare aproape ex aequo ale scrutinului din 30 noiembrie, toata suflarea neamului analistilor cinici frecindu-si neuronii: "Ei, acu' sa vedem ce-o sa mai zica, ce-o sa faca TRU!". Mai ales ca reactia initiala a senior editorului de la Cotidianul a fost, conform unui articol al colegului sau Doru Buscu: "Ma arunc de pe bloc, ce dracu' sa fac!". Declaratia care i-a inspirat lui Buscu comentariul "Traian, salveaza-l pe Traian", iar Emil Hurezeanu, daca nu ma-nsel, isi exprima speranta ca era vorba cel mult despre aruncatul de pe blog... In fine. Ieri, Traian Ungureanu a comentat tema saptaminii suficient de convingator si cit se poate de lucid in editorialul sau "Ratiunea nesimtirii. Fara iluzii si fara sentimente. Numai fapte". N-o sa intru in detalii, rezumindu-ma la a semnala faptul ca e intr-adevar nevoie de formulari paradoxale precum "ratiunea nesimtirii", pentru a putea surprinde situatiunea... In ce ma priveste, sint un optimist sceptic in