Într-o campanie electorală începută cu mult înaintea sorocului, candidaţii Partidului Democrat sînt favorizaţi de neputinţa preşedintelui în exerciţiu de a obţine un succes în Irak. Bush jr. refuză să facă paşii înapoi recomandaţi de raportul Backer-Hamilton, dar decizia de a avansa nu se materializează în paşii înainte. Cei doi democraţi care şi-au anunţat candidatura - Hillary Clinton şi Barack Obama - reprezintă, deocamdată, alt electorat, cu alte aşteptări de la politică, decît cele ale majorităţii republicane de la precedentele alegeri. Vor trebui să se întreacă întîi între ei - şi probabil şi cu alţi pretendenţi - pentru a obţine nominalizarea propriului partid şi de abia apoi cu adversarul din partidul advers.

Amîndoi au farmecul unei premiere: primul candidat de culoare şi prima candidată femeie pentru Biroul Oval. Se consideră că Obama are prea puţină experienţă politică - cu un singur termen în Congres de senator de Illinois -, dar are o bună reputaţie dobîndită, în Senatul statului, prin ştiinţa de a organiza acţiuni politice cu rezultate la bază, prin mobilizarea celor săraci şi marginalizaţi, în acţiuni eficiente în modificarea situaţiei lor. În Senatul statului Illinois a fost un bun negociator. Povesteşte cu haz, cum în prima sa zi din Senatul Statelor Unite, unde ocupă locul 99 pe scala vîrstei, unde n-a apucat să voteze sau să introducă un amendament la vreo lege, înainte de a se aşeza la locul lui a fost întrebat de reporter: "Domnule Obama, care e locul dumneavoastră în istorie?". În 1985, a condus un proiect non-profit de ajutorare a bisericilor locale în programele lor de instruire ale locuitorilor din cartierele sărace. În 1988, a intrat la Harvard, iar în 1990, a fost primul afro-american ales preşedinte al Harvard Law Review.

Absenţa vizibilităţii naţionale poate juca în favoarea lui în disputa cu Hillary Clinton: americanii n