Un stat aproape falit cheltuie în plină criză economică mondială peste 20 de milioane de euro ca să forţeze un referendum construit pe date false, folosite cu bună ştiinţă. Cum se poate interpreta faptul că MAI, ministerul responsabil cu evidenţa populaţiei, avansează, drept oficiale, în pregătirea votului, informaţii privind listele electorale şi numărul alegătorilor, pentru ca, la finalul scrutinului, să declare că nu şi le mai asumă?
Este asta o dovadă de sănătate instituţională, socială ori politică? Dovedesc cele întâmplate că actualul guvern este unul matur din punct de vedere democratic? Ori tot acest tablou este dovada faptului că actuala guvernare, în disperarea de a-l da afară pe Băsescu de la Cotroceni, a uitat complet şi incalificabil de contextul economic şi financiar în care trăieşte un electorat bulversat, folosit numai pentru a-i ridica puterii ciolanul la gură? !
Ce ar trebui să înţelegem din aşteptările USL la această dată? Eventual că, în urma unui recensământ realizat ad-hoc - pe fugă, neprofesionist şi sub presiunea politicului, timp de o lună -, care ar conduce la alcătuirea unor noi liste electorale, actualul 46 la sută ar deveni, să spunem, 52 la sută, iar Băsescu ar urma să fie demis, în funcţie de asta? Păi, aşa o manevră chiar că ne-ar face egalii ultimului stat bananier din galaxie.
Adică să vii tu, guvern, blocat neuronal, să prezinţi date electorale false, să obţii un rezultat raportat la aceste date, după care să ceri tot tu verificarea datelor, realizarea unei numărători post factum şi, în funcţie de noile rezultate, să interpretezi validitatea referendumului consumat?! Ăsta ar fi curat constituţional, coane Pontică!
Pentru că de aşa ceva nu s-a mai auzit până acum în lumea în care vrem noi să trăim.
Mai degrabă, dacă aşa ar sta lucrurile, iar numărul alegătorilor din listele electorale ar ieşi mult împuţi
