Băncile sunt reticente in a scădea dobănzile la creditele vechi, deşi dobănzile la noile imprumuturi sunt cu 10-12 puncte procentuale mai mici. Clienţii nu au altă alternativă decăt să apeleze la un credit de refinanţare, care insă are costuri suplimentare.
Dobăndă fixă, dobăndă variabilă sau dobăndă fixă pe unul sau doi ani şi apoi variabilă? Este intrebarea pe care şi-o pun cei mai mulţi clienţi atunci cănd se hotărăsc să incheie un contract de creditare cu o bancă. Oamenii nu ştiu că, indiferent de varianta aleasă, băncile nu le vor scădea dobănzile atăt timp căt nici o instituţie a statului nu le obligă să ajusteze dobănzile in jos, in funcţie de evoluţia acestora pe piaţă. Singura soluţie rămăne contractarea unui credit nou, de refinanţare, care insă are costuri suplimentare de gestionare, de analiză, plus costurile de rambursare anticipată ale vechiului credit, de 2%-4%.
DOBĂNDĂ VARIABILĂ. Este doar o şmecherie găsită de bănci pentru a-i atrage pe clienţi, deoarece nu există nici o bancă să fi redus dobănda la un credit in derulare, dacă in contract nu este stipulat clar modul de calcul al dobănzii şi indicii de referinţă. De obicei nu există o astfel de precizare, aşa că imprumutantul este nevoit să scoată in continuare bani mulţi din buzunar, deşi, in realitate, creditul a devenit mult mai ieftin. De exemplu, o persoană care a optat in octombrie 2005 pentru un credit cu dobăndă variabilă - atunci la nivelul a 18,5% - plăteşte şi astăzi aceeaşi dobăndă, deşi, dacă acum ar merge să facă acelaşi tip de credit de nevoi personale, la aceeaşi bancă, ar plăti o dobăndă de numai 10,45%.
DOBĂNDA MIXTĂ. O altă invenţie a băncilor pentru a fenta normele BNR este creditul cu dobăndă fixă pe o perioadă de unu sau doi ani, ulterior cu o dobăndă variabilă. Prima parte are o dobăndă vizibil mai mică decăt cea de pe piaţă, aş
