Rupt de redacţie pentru scurtă vreme, mai zăbovesc o zi asupra micului tratat de înţelepciune care este cartea lui Amos Oz – „Cum să lecuieşti un fanatic“ (Editura Humanitas, 2007).
Povestioarele cu care marele scriitor israelian îşi însoţeşte cele câteva eseuri sunt bijuterii ale unui spirit pragmatic, pentru care opusul războiului nu este iubirea, ci este pacea.
Ultimul „eşantion" de Amos Oz pe care vi-l propun ne arată cum funcţionează gândirea fanaticului şi cum poate fi ea contracarată prin imaginaţie.
„Unui prieten şi coleg foarte drag inimii mele, minunatul romancier israelian Sammy Michael, i s-a întâmplat odată ceea ce ni se întâmplă din când în când unora dintre scriitori: o călătorie foarte lungă cu maşina până în alt oraş, cu un şofer care i-a ţinut predica obişnuită despre necesitatea absolută ca noi, evreii, să-i ştergem pe arabi de pe faţa pământului.
Sammy l-a ascultat şi, în loc să ţipe - «Vai, ce om îngrozitor! Sunteţi nazist, fascist?» -, s-a hotărât să procedeze altfel. L-a întrebat: «Şi cine credeţi că ar trebui să-i omoare pe arabi?» Şoferul a zis: «Ce vreţi să spuneţi? Noi! Evreii israelieni! Trebuie! Nu avem de ales, uitaţi-vă numai ce ne fac în fiecare zi!» «Dar cine anume credeţi că ar trebui să facă treaba asta? Poliţia? Sau Armata? Sau poate pompierii? Sau echipele medicale? Cine să o facă?» Şoferul s-a scărpinat în cap şi a răspuns: «Cred că sarcina ar trebui să se împartă egal între noi toţi, fiecare dintre noi ar trebui să ucidă câţiva dintre ei." Sammy Michael, jucându-şi în continuare rolul, a zis: «Bine, să spunem că vi se repartizează un anumit bloc din oraşul în care v-aţi născut, Haifa, şi bateţi la toate uşile sau sunaţi, întrebând: „Scuzaţi-mă, domnule sau doamnă, sunteţi cumva arab/arăboaică?"; şi dacă răspunsul este „da", îl/o împuşcaţi. Apoi, când aţi terminat de verificat apartamentele şi sunteţi pe c