Paul Krugman scrie preponderent pentru marele public, pe subiecte diverse, din domeniul comertului international, al politicilor economice sau repartitiei veniturilor. Dar el a devenit celebru cu adevarat in 1996, cind a prevazut, cum spuneam, criza asiatica, criza unor "economii care se bazau mai mult pe transpiratie decit pe inspiratie". Premiul Nobel pentru economie pe anul 2008 a fost acordat unui binecunoscut economist american, specialist in relatii economice internationale, Paul Krugman, pentru a fi aratat efectele economiilor de scara asupra modelelor comertului international si localizarea activitatii economice. Domnia sa s-a nascut in 1953 si este actualmente profesor la Princeton University, dupa ce a predat mai multi ani la Massachusetts Institute of Technology, unde si-a obtinut si doctoratul in economie, in 1977, sub conducerea lui Jagdish Bhagwati, la Yale, London Scool of Economics si Stanford. Este, de asemenea, editorialist laNew York Times, articolele sale fiind preluate si la noi de catre revista Bussines Magazin. Krugman este un economist socotit neo-keynesian, desi el se declara un liberal in sensul american al termenului, aparator al globalizarii si al liberului schimb, al virtutilor pietei si a primit, iata, Nobelul chiar in anul in care paradigma neoliberala dominanta tinde sa cedeze prim-planul politicilor economice, odata cu criza ce a lovit intreaga lume. Asadar, el nu considera globalizarea schimburilor ca responsabila de problemele economice si sociale ce lovesc societatile noastre. Nu acuza nici concurenta intre natiuni ca pe o lupta fara menajamente ce duce la eliminarea celor mai putin dinamici, nici faptul ca emergenta Sudului ar fi cauzat dezindustrializarea Nordului. El nu este, precum Michael Porter, un adept al "competitivitatii natiunilor", in numele careia se prescriu retete dintre cele mai contradictorii, care merg de la prote