O comunitate mică din judeţul Alba dovedeşte un spirit de organizare neobişnuit. Oamenii şi-au modernizat singuri localitatea, iar acum o întreţin din munca şi banii lor. Localnicii au hotărât ca pe teritoriul satului să nu existe nici o cârciumă.
Suntem în 2007. Turla bisericii din sat mai avea puţin şi cădea. Biserica are aproape 70 de ani. Sătenii au stabilit necesarul de materiale. Lemn, tablă, cuie. Şi-au împărţit responsabilităţile - cine aduce cuiele, tabla şi lemnul. Au strâns şi bani, pentru meşterii aduşi de la Recaş. Dar şi localnicii i-au ajutat. Câte o echipă în fiecare zi. S-a stabilit cine anume din sat face mâncare pentru muncitori. Lucrarea a ţinut din primăvară până-n toamnă. Turla a fost salvată. Un an mai târziu s-a pus şi acoperiş nou la biserică.
Tot în 2007, sătenii şi-au dat seama că era nevoie de o cale mai scurtă din vatra satului spre câmpul unde îşi au culturile. Drumul se opreşte într-o râpă. Nu era un podeţ acolo. Trebuia să ocoleşti trei kilometri, ca să ajungi la câmpul cu semănături. Până într-o zi, când sătenii s-au strâns şi s-au sfătuit. Facem podeţul. Zis şi făcut. De ce aveau nevoie? Două traverse din fier. Lemn, şuruburi, să prindă bucăţile din lemn de traverse. S-au strâns oamenii din sat, într-o zi de duminică. Luaseră deja traversele de la fostul CAP din zona lor. Şi într-o singură zi au construit podeţul. Lung de câţiva metri.
Taluzarea malului Mureşului
Terenul dinspre baltă. Cum se zice pe-aici. Aproape de malul Mureşului. Se ducea pământul la vale, punând în pericol culturile agricole. Altă şedinţă a sătenilor, în 2009. Ce facem? Cineva din sat cunoaşte pe unul care are o firmă cu utilaje de mare putere, special pentru astfel de lucrări. Au vorbit cu el. Şi el a venit cu utilajele. Sătenii au strâns bani pentru motorina consumată de utilaje. S-a taluzat terenul. Cu ocazia asta a fost nivela