Piatra cubică nu are moarte, tocmai de aceea ea păstrează farmecul vechilor bulevarde traversate de trăsuri. „Pietruirea” străzilor a luat amploare la Braşov după cel de-al Doilea Război Mondial, urmând moda marilor metropole ale lumii. „După cel de-al Doilea Război Mondial, centrul istoric a fost pavat cu îmbrăcăminte bazaltică. În 1956 s-au amenajat Republicii, Mureşenilor, George Bariţiu”, a declarat Sorin Toarcea, purtătorul de cuvânt al Primăriei Braşov.
Cercuri de arc,
liniare, în şah
Pavarea străzilor se făcea de către pietrari - meseriaşi ce nu mai sunt la căutare în ziua de azi. Dacă asfaltarea unei străzi se face în secolul al XXI-lea în numai trei zile, pietruirea ei poate dura peste trei săptămâni. „Pavajul clasic se făcea pe un pat de teren tare, pe care se punea nisip şi se nivela. Piatra se punea în diverse modele: cercuri de arc, liniare, în şah. Rosturile se umpleau cu nisip, se compacta puţin cu ciocane de lemn. Asta era metoda clasică. Metoda a fost folosită acum 50-60 de ani, poate chiar şi mai demult. Era o metodă de pavare a străzilor care provine din Viena. Sunt străzi care au fost pavate chiar de pe la 1900, însă nu-i cazul străzii Constantin Dobrogeanu Gherea”, ne spune Ilie Botez (foto medalion), inginerul care se ocupă de asfaltarea străzii Constantin Dobrogeanu Gherea.
Din Antichitate în Renaştere
Istoria pietrei cubice începe însă mult mai devreme. Cei care au călcat prima dată pe un drum pietruit au fost strămoşii noştri, romanii. „Istoria pavajului cu piatră cubică datează încă din Antichitate, de pe vremea Imperiului Roman, când administraţia devine extrem de puternică şi are certe preocupări pentru confortul propriilor cetăţeni”, a declarat Valer Rus, directorul Muzeului de Istorie „Casa Mureşenilor”. Romanii au pus problema transformării drumurilor naturale - trecători, pasuri - în drumuri de t