Sunt cuvintele sută la sută "optzeciste" ale unui muncitor secui din Baraolt, care a închis o discuţie intelectuală cu profesorul de limba română venit de la Bucureşti.
Desigur, muncitorul a recunoscut cultura, educaţia, cunoştinţele elevate ale interlocutorului său, dar scara de valori a societăţii era inversată şi aşa a înţeles el să definească adevărul "optzecist".
În anii '80 "nu mai aveai chef de nimica, nici de amor nu mai aveai chef, eram ca nişte animale". Se trăia într-o lume inversată, precum în ferma animalelor descrisă de Orwell. Lumea era condusă de precupeţe, vânzătoarele de la Alimentară sau Gostat, de tablagii burtoşi, de aprozarişti etc. A fost o perioadă când visele deveniseră coşmaruri, rateurile subconştientului se ancoraseră în realitatea imediată şi încercau să i se substituie.
Lumea era structurată precum albinele într-un stup. Blocul "semăna foarte bine cu un mixer", devenind cu trecerea anilor "un amestec ciudat de populaţie provenită din toate categoriile sociale". Destinul tău era hotărât de profesia sau neajunsurile părinţilor. Încă din clasa întâi "învăţătoarele îşi împărţeau copiii după profesiile părinţilor, tu ai un doctor, dă-mi-l mie pe director, ţie îţi dau strungarul, că eu mai am un zugrav". Procesul este în vigoare şi azi prin crearea aşa-ziselor "clase speciale" din copii cu părinţi "speciali". Şcoala "devenise o instituţie politică" unde "se eliminase repetenţia". Învăţătoarele şi educatoarele, "tovarăşele" încă în viaţă şi în deplină activitate pedagocică, "erau privite ca nişte autorităţi supreme". Atunci precum şi azi "aveau o sumă de acoliţi pe lângă ele, cum ar fi băiatul măcelarului, fata vânzătoarei de la brânzeturi, care erau favorizaţi pentru că aveau părinţi în posturi «strategice»". După 1990 a fost cunoscută inflaţia de coroniţe şi de premiul întâi în clasele primare, premii cumpărate de părinţi